Dongfeng CA71 – prima mașină a Chinei moderne
RETRO AUTO. În 1958, într-o Chină care încerca să se reinventeze industrial și să demonstreze că poate sta la aceeași masă cu marile puteri ale lumii, ieșea pe porțile fabricii din Changchun un automobil care avea să devină simbol istoric: Dongfeng CA71. Numele său înseamnă „Vântul din Est”, iar pentru China acelor ani nu era doar o mașină, ci o declarație de independență industrială.
Produsă de ceea ce avea să devină ulterior gigantul FAW Group, CA71 a fost primul automobil construit în serie – chiar dacă vorbim de o serie extrem de limitată, aproximativ 30 de exemplare. China nu avea experiență în construcția de autoturisme, iar industria auto era practic la zero. Totul s-a făcut rapid, sub presiunea ambițiilor politice ale epocii conduse de Mao Zedong.
Din punct de vedere estetic, CA71 nu era o creație complet originală. Designul amintea clar de Simca Vedette, iar influențele tehnice occidentale și sovietice erau evidente. Caroseria avea linii clasice de anii ’50, cu aripi pronunțate, mult crom și o grilă frontală impunătoare.
Sub capotă, Dongfeng CA71 ascundea un motor V8 de aproximativ 1,9 litri, dezvoltat pe baza tehnologiei sovietice disponibile la acel moment. Pentru o țară aflată la început de drum industrial, alegerea unui V8 era mai degrabă un gest de ambiție decât unul pragmatic. Puterea estimată era în jur de 70-80 CP, suficientă pentru o berlină de clasă medie a anilor ’50, dar nu spectaculoasă. Important era faptul că China reușea să asambleze și să adapteze un propulsor complex, într-o perioadă în care experiența tehnică era limitată.
Motorul era montat longitudinal și transmitea puterea către roțile din spate, conform configurației clasice a vremii. Cutia de viteze era manuală, cu 3 trepte, robustă și simplă, concepută mai degrabă pentru fiabilitate decât pentru rafinament. Schimbările nu erau fine ca la occidentali, însă pentru un prim proiect național, ansamblul mecanic era surprinzător de solid.
Dar mai important decât specificațiile era mesajul. CA71 demonstra că și China putea construi o mașină proprie, chiar dacă inspirația era împrumutată. Era un exercițiu de voință națională, un proiect mai degrabă simbolic decât comercial. Nu era gândită pentru mase, ci pentru a arăta că industria grea chineză începe să prindă contur.
La doar un an distanță, China avea să meargă mai departe cu Hongqi CA72, limuzina de stat care a devenit adevăratul simbol al puterii politice chineze. Dacă Dongfeng CA71 a fost primul pas, Hongqi a fost declarația de forță.
Privind înapoi, e fascinant contrastul. De la aproximativ 30 de mașini construite manual, cu influențe occidentale, la poziția actuală a Chinei ca lider global în producția de automobile electrice. Astăzi, constructorii chinezi nu mai copiază – inovează și domină segmente întregi de piață.
Dongfeng CA71 nu a schimbat lumea auto prin performanță sau tehnologie revoluționară. A schimbat-o prin simbol. A fost momentul în care China a spus că poate începe să construiască singură. Iar dacă ne uităm la ce înseamnă industria auto chineză azi, acel prim pas din 1958 pare mult mai important decât ar fi părut atunci.
