E mai rău să nu știi să pierzi
LIFE. E mai rău să nu știi să pierzi decât pierderea în sine. În viață, uneori trebuie să mai și pierdem. Un om, o iubire, un job, un concurs, un joc — orice. E parte din drumul nostru, oricât am vrea să fim mereu pe primul loc. Și deși asta ar fi ideal, este imposibil. În realitate, nu putem câștiga mereu. Asta nu înseamnă că nu valorăm, ci că avem ceva de învățat.
Îi știi pe ăia cu care nu vrei să joci nimic? Nici table, nici cărți, nici fotbal. Pentru că, dacă pierd, se schimbă tot. Se încruntă, se aprind, acuză, caută scuze, strică toată atmosfera. Exact așa sunt unii și în viață: nu suportă să vadă pe altcineva în față. Dacă cineva le ia locul, imediat începe spectacolul — bârfă, acuzații, justificări, “eu eram mai bun”, “eu meritam mai mult”.
Adevărul e simplu: cine nu știe să piardă, nu merită nici să câștige. Pentru că atunci când câștigă, o face cu aroganță, iar când pierde, o face cu ură. Iar genul ăsta de oameni ajung, mai devreme sau mai târziu, să rămână singuri. Nimeni nu vrea lângă el un „campion” care nu știe să piardă fără scandal.
Respectul adevărat nu vine din faptul că ești mereu primul, ci din felul în care te porți atunci când nu ești. Când pierzi, dar o faci cu demnitate. Când poți spune „bravo” fără ironie. Când mergi mai departe fără să arunci cuvinte.
Vrei respect? Învață să pierzi. Învață să taci, să analizezi, să te ridici și să muncești mai bine data viitoare. Lasă faptele să vorbească. Pentru că oamenii care știu să piardă cu demnitate câștigă ceva ce ceilalți nu vor avea niciodată: respectul celor din jur.
A învăța să pierzi e una dintre cele mai mari forme de putere. Pentru că cel care știe să piardă, știe și cum să câștige. Iar cel care știe să câștige fără să calce peste ceilalți, devine genul de om pe care toți îl respectă — chiar și atunci când el tace.
