Explicații despre rezultatele alegerilor prezidențiale – ”Spirala tăcerii- Opinia publică- învelișul nostru social”
ALEGERI. Încerc să fie foarte pe scurt: explicația pentru ceea ce s-a întâmplat atât de ”suprinzător” în acest prim tur, o găsiți în această carte ”Spirala tăcerii- Opinia publică- învelișul nostru social” scrisă de sociologul german Elisabeth Noelle-Neumann în 1974.
Aici se arată modul în care opinia publică poate fi influențată de percepția asupra consensului social. Fenomenul este strâns legat de teama oamenilor de izolare socială și de tendința lor de a-și adapta comportamentul pentru a se alinia, în general,normelor.
Fundamentele spiralei tăcerii:
a. Frica de izolare socială:
– Oamenii sunt, prin natura lor, ființe sociale și caută acceptarea în grupurile din care fac parte. Aceștia tind să evite exprimarea opiniilor contrare majorității percepute pentru a nu fi excluși sau criticați.
b.Percepția asupra opiniei majoritare:
– Indivizii își formează o idee despre care este opinia predominantă (sau „mainstream”) prin observarea mass-media, conversațiilor interpersonale sau semnalelor sociale.
– Dacă o persoană consideră că opinia sa este minoritară, va avea mai multe șanse să rămână TĂCUTĂ, pentru a nu atrage DEZAPROBAREA.
c. Efectul cumulativ:
– Pe măsură ce mai mulți oameni evită să-și exprime opiniile percepute ca fiind nepopulare, aceste OPINII DEVIN INVIZIBILE în spațiul public.
– Această „tăcere” confirmă percepția că opiniile opuse majorității sunt rare sau nesemnificative, întărind și mai mult spirala. AICI e cheia erorilor tuturor cercetărilor sociologice derulate în acest context electoral.
Mass-media joacă un rol crucial în formarea spiralei tăcerii, deoarece are puterea de a amplifica anumite opinii și de a le marginaliza pe altele.
Media poate influența opinia publică atât prin ceea ce prezintă (agenda setting), cât și prin ceea ce omite, lăsând impresia că anumite puncte de vedere nu sunt relevante. Dar ele trăiesc, și se întăresc cu cît ignorarea de către mainstream e mai mare.
Relevant strict la moment, în carte, Noelle-Neumann descrie câteva studii empirice pentru a demonstra cum indivizii își adaptează comportamentul:
– Experimentul sondajului public: participanții care credeau că opinia lor era minoritară evitau să o exprime în cadrul unui grup!!!
– Tendința spre conformare: cu cât o persoană percepe mai puternic opinia contrară drept dominantă, cu atât este mai probabil să rămână tăcută, chiar dacă este convinsă de corectitudinea propriilor convingeri. DAR LA VOT VA ACȚIONA!!!
Tot în context câțiva factori care influențează spirala tăcerii
a.Personalitatea individului: persoanele mai încrezătoare sau cu o identitate puternică sunt mai puțin susceptibile să se supună spiralei.
b.Nivelul de polarizare socială: în societățile puternic polarizate, există mai multe șanse ca indivizii să se conformeze unei opinii dominante pentru a evita conflictele.
c.Impactul rețelelor sociale:platformele online au schimbat dinamica spiralei tăcerii, deoarece oferă anonimat și permit exprimarea opiniilor fără riscul direct al izolației sociale. Cu toate acestea, algoritmii care favorizează anumite opinii pot crea „bule” informaționale, consolidând tăcerea altor grupuri.
Concluzie: susținătorii candidaților percepuți ca având șanse mici pot evita să-și exprime public opinia, din teama de marginalizare, dar merg convinși la vot. Este ceea ce trăim acum cu perplexitate ingenuă: manifestarea opțiunii de vot pentru un personaj considerat marginal de către mainstream-ul establishmentului politic, de consultanții politici și de media clasică.
Totul într-un context caracterizat de un cocktail extrem de toxic pentru o societate sănătoasă: tandemul Nicu/Marcel împotriva sensului votului, o guvernare sub imperiul minciunilor de toate tipurile, aroganță dusă la extrem a liderilor marilor partide, inadecvarea crasă a personalităților politice cu rolurile lor oficiale, și aici tot puteți continua cu multe fiecare dintre voi.
Efectul a fost crearea a cel puțin două categorii de cetățeni frustrați. O parte din aceștia – acționând în precampanie și campanie în logica spiralei tăcerii – au înțeles să-și facă auzită vocea, de pe margine, acolo unde-i plasase sistemul politic, votând cu furie pe cineva perceput ca fiind total anti-sistem, fără detaliere și analiză rațională. Până la momentul votului au stat în tăcere.
Cealaltă parte a celor frustrați se aliniează în siajul unei persoane care conduce un partid ce a avut și are palide reacții la adresa sistemului, și aici e vorba de un vot tot din frustrare, dar mai rațional oarecum, însă tot fără reale speranțe, mai degrabă un vot al resemnării.
Iar peste toate astea vine ca un mare upgrade tot arsenalul tehnologic și tehnic de azi, și tot mai puțina lipsă de înțelegere pentru aproape orice, pe care o manifestă tot mai mulți homo sapiens sapiens.
Text și foto de Mircea Munteanu
