Ferrari 275 GTS – eleganța italiană cu un V12 sub capotă și cerul deasupra
RETRO AUTO. Într-o epocă în care Ferrari își construia legenda pe circuite, 275 GTS aducea temperamentul de la Maranello într-o decapotabilă cu linii rafinate. Produs între 1964 și 1966, în numai 200 de exemplare, modelul rămâne una dintre aparițiile deosebite ale automobilismului italian.
Prezentat la Salonul Auto de la Paris din 1964, alături de coupé-ul 275 GTB, Ferrari 275 GTS continua tradiția automobilelor sport deschise, destinate celor care doreau să se bucure deopotrivă de performanță și de plăcerea călătoriei. Cele două modele împărțeau principalele soluții mecanice, dar aveau personalități vizuale distincte. GTS primea o caroserie proprie, desenată și construită de Pininfarina, cu proporții echilibrate și o eleganță discretă.
Partea frontală era definită de farurile rotunde, amplasate la extremitățile aripilor, de grila joasă cu emblema căluțului cabrat și de bara cromată. Capota lungă, parbrizul fin și partea din spate atent proporționată compuneau silueta unui automobil care putea atrage privirile chiar și parcat. Jantele Borrani cu spițe completau imaginea clasică, iar plafonul textil permitea transformarea rapidă a mașinii într-un partener pentru călătorii sub cerul liber.
Sub capotă se afla un motor aspirat V12 din familia Colombo, montat longitudinal în față, cu o cilindree de 3.286 cmc. Alimentat prin trei carburatoare Weber dublu corp, acesta dezvolta aproximativ 260 CP la 7.000 de rotații pe minut. Puterea venea însoțită de sunetul caracteristic unui Ferrari cu doisprezece cilindri, o parte esențială a experienței oferite de model.
Transmisia era manuală, cu cinci trepte, iar tracțiunea se realiza pe roțile din spate. Cutia de viteze era amplasată în spate, în ansamblu cu diferențialul, în configurația numită „transaxle”, care contribuia la echilibrarea maselor între punți. Suspensia independentă pe toate cele patru roți reprezenta un pas important pentru automobilele de stradă Ferrari ale perioadei, completând o construcție gândită să ofere precizie și stabilitate.
Viteza maximă declarată ajungea la aproximativ 242 km/h, o valoare impresionantă pentru o decapotabilă de la mijlocul anilor ’60. Frânele cu disc pe toate cele patru roți asigurau oprirea, într-o vreme în care asemenea soluții tehnice erau încă departe de a fi obișnuite pe automobilele de serie.
Habitaclul păstra atmosfera specifică unui grand tourer italian: scaune îmbrăcate în piele, instrumente analogice și un volan cu coroană din lemn. Șoferul avea în față informațiile necesare conducerii, iar comenzile mecanice făceau legătura directă dintre om și automobil. Fiecare schimbare de treaptă, fiecare apăsare a accelerației și fiecare variație a sunetului motorului participau la aceeași experiență.
Farmecul lui Ferrari 275 GTS vine tocmai din felul în care aceste elemente se întâlnesc. Are performanțele care justifică emblema de pe capotă, dar și eleganța unei caroserii pe care o poți admira îndelung. Este unul dintre acele automobile pentru care destinația poate să mai aștepte, fiindcă drumul până acolo merită savurat.
