Finanțarea sănătății în România: între nevoia de investiții și realitatea bugetară actuală
SĂNĂTATE. România continuă să facă pași înainte în privința finanțării sistemului medical, însă decalajul față de standardul european rămâne încă foarte mare. În prezent, statul alocă aproximativ 971 de euro pe an pentru sănătatea fiecărui cetățean, o valoare care menține România pe ultimul loc în Uniunea Europeană, în timp ce media europeană depășește 3.800 de euro. Deși ultimele guverne au majorat constant bugetul Sănătății, presiunea pe sistem este uriașă, iar structura actuală a cheltuielilor limitează capacitatea de modernizare.
O parte considerabilă din fondurile alocate merge către salariile personalului medical — o prioritate firească într-un context în care România a căutat ani la rând să oprească exodul medicilor. Cu toate acestea, în multe spitale, peste 80% din buget este direcționat către plata salariilor, ceea ce lasă resurse foarte reduse pentru investiții în aparatură, proceduri moderne, materiale sanitare, programe de prevenție sau îmbunătățirea calității serviciilor. „Închipuiți-vă ce mai rămâne”, a explicat Vasile Barbu, președintele Asociației pentru Protecția Pacienților, subliniind dificultățile cu care se confruntă unitățile medicale.
Pentru mulți români, diferența dintre ceea ce se plătește în contribuții și ceea ce sistemul oferă se vede în modul cel mai direct: atunci când apare o urgență sau o nevoie medicală serioasă, soluția rapidă este adesea clinica privată, nu spitalul public. Este o situație frustrantă atât pentru pacienți, cât și pentru profesioniștii din sistem. De altfel, mulți dintre cei care au experimentat servicii medicale în alte țări observă diferențe clare. În Germania, de exemplu, statul investește aproximativ 5.900 de euro pe an per locuitor, iar serviciile sunt accesibile, eficiente și gratuite la nivelul consultațiilor de bază. În Luxemburg, Irlanda sau Danemarca, investițiile depășesc chiar 6.000 de euro pe cap de locuitor, în timp ce în Ungaria și Bulgaria nivelul se situează între 1.100 și 1.300 de euro — totuși peste nivelul României.
Specialiștii explică această realitate prin capacitatea redusă a statului român de a colecta venituri. „Nivelul scăzut al veniturilor fiscale ale țării — aproximativ 28% din PIB, față de media europeană de 40–45% — limitează direct banii disponibili pentru sănătate”, a arătat sociologul Ciprian Iftimoaei. În lipsa unei baze fiscale solide și a unor mecanisme moderne de colectare, investițiile masive în infrastructura medicală rămân greu de susținut.
Totuși, în ultimii ani, creșterea bugetului pentru Sănătate, modernizarea unor spitale județene, digitalizarea parțială a serviciilor și extinderea programelor naționale pentru boli cronice arată o direcție pozitivă. România se află într-un punct de cotitură: sistemul are nevoie de investiții consistente, predictibile și orientate spre calitate, iar discuția publică devine tot mai clară în această privință.
Diferențele față de media europeană sunt mari, dar nu imposibil de recuperat. România are nevoie de un efort coerent — mai bună colectare a taxelor, prioritizarea investițiilor, modernizarea infrastructurii și accelerarea programelor de prevenție. În centrul acestui proces trebuie să rămână pacientul și calitatea actului medical. Fiecare euro investit în sănătate este, de fapt, o investiție în viitorul țării.
