Floarea de colț – simbol al purității și al rezistenței
SIMBOL. Pe 5 martie este celebrată floarea de colț (Leontopodium alpinum Cass.), cunoscută și sub numele de floarea-reginei. Considerată un simbol al purității și al dragostei, această plantă rară a fost declarată monument al naturii în România în 1931 și este protejată prin lege în mai multe rezervații naturale.
Floarea de colț poate fi găsită în Piatra Craiului, Munții Bucegi, Munții Ciucaș și județul Alba, dar și în Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Făgăraș, Cozia și Retezat. Originară din stepele Asiei, această plantă s-a răspândit în Munții Abruzzi din Italia, Alpi, lanțul Balcanilor, Carpați și Pirinei, ajungând până în Himalaya. Preferă zonele stâncoase, aflate la altitudini între 1.800 și 3.000 de metri, unde se adaptează la condiții extreme.
Floarea de colț este o plantă perenă, cu o înălțime între 5 și 20 cm (în alte regiuni poate ajunge până la 50-80 cm). Aparține familiei Asteraceae, din care fac parte și floarea-soarelui și margareta. Deși este considerată o floare, în realitate reprezintă o inflorescență, formată din 50-500 de floricele galbene, grupate în 2-12 capitule, înconjurate de frunze albe și catifelate. Perii lânoși care acoperă planta o protejează de frig, radiații UV și uscăciune. Înflorește în iulie-august.
În trecut, floarea de colț era asociată cu dragostea și curajul. Se spune că tinerii aventurieri se cățărau pe stâncile abrupte pentru a culege această floare și a o oferi persoanei iubite. În medicina populară, a fost folosită ca remediu antiinflamator.
În prezent, floarea de colț este un simbol al trupele alpine germane, poloneze și austriece, iar în Elveția, generalilor li se acordă însemne în formă de floare de colț, în locul tradiționalei stele.
Planta continuă să fie protejată strict, iar culegerea ei este interzisă în multe regiuni, pentru a-i asigura supraviețuirea în mediul natural.
