Funcțiile nebănuite ale unui organ considerat inutil. De ce avem apendice?
CERCETARE. Apendicele este adesea considerat un organ-vestigiu, lipsit de importanță pentru supraviețuire. De fapt, la fiecare 100.000 de persoane, una se naște fără apendice, potrivit unui raport publicat în revista Case Reports in Surgery.
Așadar, am putea fi tentați să afirmăm că apendicele este un organ inutil, de care ne-am putea lipsi fără griji. În realitate, însă, lucrurile sunt mai complicate decât credem.
Apendicele este un un organ ca tub mic, în formă de vierme, conectat la cecum, o structură a colonului. În funcție de organism, poate avea între cinci și 55 de centimetri lungime.
Cea mai frecventă afecțiune a acestui organ este apendicita, o inflamație care poate duce la deces dacă nu este tratată. În Europa de Est, incidența apendicitei este de 105 cazuri la 100.000 de persoane, conform unui raport al Universității din Birmingham.
Acest organ prea puțin înțeles le-a dat mereu bătăi de cap cercetătorilor. Charles Darwin a sugerat că apendicele este un organ vestigial moștenit de la strămoșii noștri care se hrăneau cu frunze, rolul inițial al organului fiind acela de a ușura digestia.
Darwin specula că, pe măsură ce oamenii au evoluat și și-au schimbat dieta într-una bazată pe fructe, mai ușor de digerat, apendicele și-a pierdut utilitatea.
Cu toate acestea, dacă Darwin ar fi știut ceea ce experții știu astăzi despre apendice, nu ar mai fi sugerat că acest organ este un vestigiu inutil, crede William Parker, profesor la facultatea de medicină a Universității Duke, din SUA.
În 2007, Parker și colegii săi au descoperit că apendicele este un adevărat rezervor de bacterii benefice, care ajută organismul să digere hrana.
Potrivit raportului publicat de aceștia în revista Journal of Theoretical Biology, atunci când organismul se îmbolnăvește, apendicele eliberează bacteriile benefice, care ajută la vindecarea sistemului digestiv.
Mai mult, apendicele conține o concentrație mare de țesut limfoid. Acest țesut generează celulele albe din sânge, cunoscute sub numele de limfocite, care ajută sistemul imunitar să răspundă la germeni.
Heather Smith, de la Universitatea din Glendale, Arizona, crede că apendicele poate ajuta la producerea, direcționarea și antrenarea acestor celule imune.
Când Smith, Parker și colegii lor au investigat când a evoluat apendicele în regnul animal, au descoperit că acest organ există la mamifere de cel puțin 80 de milioane de ani, mult mai mult decât ar fost normal dacă apendicele era, într-adevăr, un vestigiu.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că apendicele a evoluat independent de cel puțin 32 de ori în rândul mamiferelor, la specii diverse, precum urangutanii, urșii marsupiali, ornitorincii, castorii sau koala.
Studiind speciile care au apendice, cercetătorii nu au găsit trăsături comune, precum dieta, comportamentul sau medicul în care acestea trăiesc. Singurul lucru pe care îl au în comun aceste specii este faptul că apendicele lor prezintă o concentrație mare de țesut imun.
Ce s-ar întâmpla dacă nu am avea apendice?
Potrivit lui Parker, răspunsul la această întrebare depinde mult de momentul în care apendicele ar fi dispărut.
Dacă dispariția ar fi avut loc la societățile de vânători-culegători din preistorie, numărul deceselor din cauza bolilor infecțioase ar fi fost mult mai mare.
Însă Parker crede că, într-o lungă perioadă de timp, probabil milioane de ani, corpul uman ar fi evoluat și ar fi creat o structură cu aceeași funcție ca apendicele.
Numărul morților ar fi fost și mai mare în cazul societăților bazate pe agricultură, deoarece la acea vreme oamenii trăiau deja în comunități mari, cu igienă precară și cu o răspândire rapidă a bolilor.
Dacă apendicele ar fi dispărut în societatea modernă, după Revoluția Industrială, oamenii ar fi scăpat de infecții cu ajutorul antibioticelor. Cu toate acestea, fără apendice și fără rezerva sa de bacterii benefice, recuperarea post-infecție ar fi fost mult mai dificilă.
Așadar, deși o lume fără apendice ar însemna dispariția cazurilor de apendicită, acest organ nu este inutil, așa cum s-a crezut multă vreme.
