Imperativul categoric al lui Kant – 4. Universalizarea altor acțiuni îndoielnice din punct de vedere moral

FILOZIFIE. Deoarece probabil că nu veți mai merge la o altă întâlnire după întregul dezastru de la cină, aveți timp să treceți peste câteva cazuri și să vedeți cum se descurcă după aplicarea formulării de universalizare a imperativului categoric!

Să luăm următoarele trei acțiuni și să le universalizăm:

1.Furtul
2.Crimă
3.Să-ți faci un tatuaj

Începând cu acțiunea de a fura, imaginează-ți că te afli la un magazin de bomboane. Umpli o pungă cu bomboane de 10 cenți. Nimeni nu verifică. Ar fi atât de greșit să arunci câteva dulciuri în plus? Poate fi universalizat acest mic act de furt?

Ei bine, o regulă de acțiune pentru furt ar fi ceva de genul „este permis din punct de vedere moral să tratez toate proprietățile ca și cum ar fi ale mele, să-mi promovez propriile obiective”. Furând, tratez proprietatea altcuiva ca și cum ar fi a mea.

Pentru a fura un obiect, amândoi depindem și subminăm existența proprietății. Deci, atunci când încercăm să universalizăm furtul, această acțiune ar duce de fapt să nu mai existe nicio proprietate. Am trăi într-o lume a obiectelor comunitare, în care nimeni nu „deține” niciun obiect, ceea ce înseamnă că furtul ar deveni imposibil. Universalizarea furtului face ca actul de a fura să înceteze să mai existe și este astfel interzis.

Acum să universalizăm crima. O regulă de acțiune pentru actul de crimă ar fi ceva de genul „este permis din punct de vedere moral să tratez viața unei alte persoane ca pe ceva care nu merită să continui, pentru propriile mele scopuri”. Deloc surprinzător, universalizarea crimei creează o lume în care umanitatea nu mai există. După ceva timp, toți oamenii vor fi în cele din urmă uciși, făcând uciderea imposibilă. Asta înseamnă că uciderea nu este permisă.

În cele din urmă, să aruncăm o privire la ceva puțin diferit: a-ți face un tatuaj. Când facem o regulă de acțiune, ceva de genul „îmi este permis să-mi tratez corpul ca pe o pânză pentru lucrări de artă, pentru propriul meu câștig”. Acesta este de fapt destul de complicat.

Se pare că, dacă universalizăm acțiunea, nu există un caz de imposibilitate logică generată. Toată lumea și-ar putea face tatuaje, iar actul tatuajului ar mai exista. Dacă rămâneți fără spațiu, puteți schimba oricând unele culori sau un tatuaj pe deasupra lucrării anterioare. S-ar putea să nu arate frumos, dar nu este imposibil și asta este ceea ce contează.

Conform formulării de universalizare a imperativului categoric, obținerea unui tatuaj pare că ar trebui permisă. Cu toate acestea, nu este clar dacă nu tratezi cumva această actiune ca un mijloc mai degrabă decât ca un scop în sine. Kant ar spune cu siguranță că tatuajele nu sunt permise prin cea de-a doua formulă, dar nu este complet clar dacă el este justificat în această afirmație de propria sa teorie a eticii!