În timp ce Ungaria anunță că nu va închide nicio centrală nucleară, România pregătește oprirea Unității 2 de la Cernavodă
CRIZĂ ENERGETICĂ. Nivelul extrem de scăzut al Dunării pune la încercare centralele nucleare din mai multe state europene, însă efectele nu sunt identice peste tot. În timp ce România a început procedurile pentru oprirea controlată a Unității 2 de la Cernavodă, centrala Paks din Ungaria a reușit să readucă unul dintre reactoare la capacitate maximă. Diferența aparent paradoxală are o explicație simplă: nivelul fluviului nu este același pe întreg cursul Dunării, iar centralele au sisteme de captare și răcire diferite.
Centrala nucleară Paks din Ungaria a revenit luni seara la o situație mai bună după ce turbina numărul 3 a Unității 2 a fost repusă în funcțiune. Reactorul a ajuns din nou la capacitatea nominală după o procedură de creștere treptată a puterii începută în cursul serii.
Reluarea producției la capacitate maximă a devenit posibilă după ce nivelul Dunării a crescut ușor în zona Paks. Luni dimineața, apa se afla cu aproximativ 19 centimetri peste minimul înregistrat cu numai o săptămână înainte.
Creșterea poate părea nesemnificativă, însă într-o perioadă în care centralele funcționează foarte aproape de limitele tehnice impuse de nivelul fluviului, câțiva centimetri pot face diferența între reducerea producției și funcționarea normală.
Situația din Ungaria fusese, de altfel, extrem de dificilă. Unitățile 1, 3 și 4 ale centralei Paks au fost oprite anterior din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării, iar Unitatea 2 a funcționat timp de 11 zile la numai jumătate din capacitate. Pentru o perioadă a existat chiar riscul opririi totale a producției, situație fără precedent în cei 44 de ani de funcționare a centralei.
La Cernavodă, evoluția este în acest moment inversă.
Nivelul apei a ajuns la pragul de aproximativ -230 de centimetri, valoare la care procedurile de siguranță impun măsuri pentru oprirea unității. Ministerul Energiei a anunțat că au fost deja inițiate procedurile tehnice premergătoare opririi controlate a Unității 2, din cauza debitului foarte scăzut al Dunării și a nivelului apei în zona din care este asigurată alimentarea sistemelor de răcire.
Apele Române estimează că oprirea ar putea interveni în următoarele 48 de ore dacă evoluția hidrologică nu se îmbunătățește.
Faptul că Paks poate crește producția în timp ce Cernavodă se apropie de oprirea unui reactor nu înseamnă că una dintre centrale gestionează mai bine seceta decât cealaltă.
Dunărea are peste 2.800 de kilometri, iar nivelurile și debitele diferă semnificativ de la un sector la altul. Ploile din bazinul superior pot determina o creștere temporară în Ungaria, în timp ce efectul acesteia ajunge mai târziu în România și poate fi modificat de aportul afluenților, evaporare, utilizarea apei și condițiile hidrologice de pe traseu.
În plus, fiecare centrală nucleară are propriul sistem de captare a apei, propriile cote tehnice și limite de siguranță. Prin urmare, simpla comparație a nivelului Dunării în două puncte aflate la sute de kilometri distanță nu este suficientă pentru a stabili dacă un reactor poate funcționa sau trebuie oprit.
Problemele nu se limitează la România și Ungaria. Bulgaria urmărește cu îngrijorare situația centralei Kozlodui, unde nivelul Dunării s-a apropiat de pragurile la care ar trebui începută reducerea puterii.
Dacă fluviul continuă să scadă, și centrala bulgară ar putea ajunge în situația de a opri producția. Seceta și temperaturile extreme au provocat deja limitări ale unor centrale nucleare și în alte state europene.
Pentru România, eventuala oprire a Unității 2 de la Cernavodă vine într-un moment sensibil pentru Sistemul Electroenergetic Național. Energia nucleară reprezintă una dintre sursele stabile de producție, iar dispariția temporară a unei unități crește presiunea asupra celorlalte capacități de producție și asupra importurilor.
Din acest motiv, autoritățile au reluat apelul pentru reducerea voluntară a consumului, în special în intervalul 19.00-23.00, atunci când cererea de energie este ridicată.
Situația de pe Dunăre arată cât de vulnerabilă poate deveni infrastructura energetică în fața unei secete prelungite. Astăzi, câteva zeci de centimetri în plus permit centralei Paks să își crească producția, în timp ce câteva zeci de centimetri în minus pot obliga Cernavodă și, eventual, Kozlodui să își reducă sau să își oprească reactoarele.
