INDOLENȚĂ – În cât timp rezolvă primarul Reghinului o „situație de urgență care periclitează sănătatea copiilor”: în… 4 luni

ADMINISTRAȚIE. Reghin nu este nici metropolă, nici nu are un buget care să se reverse, punându-i pe administratorii pușculiței publice în situația să nu mai știe ce să facă cu banii. Însă nu este nici un cătun (are, totuși, rang de municipiu!) și nici nu e mai sărac ca alte orașe similare.

Pornind de la aceste argumente, rămâne retorică întrebarea: de ce primarul urbei, Maria Precup, a așteptat timp de patru luni (!) până când a rezolvat o situație de urgență despre care a fost informată că periclitează sănătătatea copiilor? Dacă vă gândiți că era ceva dificil de rezolvat, sau scump, vă înșelați. Urmează povestea cu țeava, igrasia și indolența lui „Las’, bă, că și ăla care-a căzut din pom a stat puțin și s-a odihnit!”.

Țeava și igrasia…

Școala Gimnazială „Augustin Maior” din Reghin funcționează pe strada Școlii nr. 3, într-o clădire edificată în urmă cu mai bine de 100 de ani, fiind dată în folosință în 1893, pe vremea când Augustin Maior, cel mai important savant reghinean (inventator al telefoniei multiple, precursoarea telefoniei transoceanice), avea 11 ani. Sigur, ca-n orice clădire veche, lucrurile se mai defectează și, tot sigur (trecutul recent este un argument în acest sens), statul, prin cei mai mulți dintre cei care conduc instituțiile acestuia, e cel mai prost administrator.

În 18 iulie 2018, în urmă cu mai bine de cinci luni, conducerea școlii, prin directorul Cristina Bianca Ciolocoiu, aducea oficial în atenția primarului Precup, care conduce administrația locală ce are în patrimoniu și clădirile școlilor din oraș, că îi cere intervenția într-o situație de urgență: în două săli de clasă s-au fisurat țevile de apă din pereți, formând igrasie. Cei din școală au încercat să remedieze după puteri – respectiv, au zugrăvit, dar petele de igrasie au ieșit din nou la suprafață, iar apa a deteriorat și parchetul.

“Aerul este irespirabil, apa pierdută se plătește și sănătatea copiilor este pusă în pericol. Vă adresăm rugămintea de a desemna o firmă de instalații care să remedieze aceste defecțiuni”, scria conducerea școlii în adresa din iulie 2018 în care solicită intervenția de urgență a proprietarului clădirii (Primăria) pentru rezolvarea situației. Argumentele ar fi trebuit să fie suficiente pentru orice administrator și lucrările (care au costat puțin peste 340 de euro, adică nimic pentru bugetul orașului) ar fi fost executate de urgență. În fapt, situația a fost alta.

… și indolența

Conform devizelor de lucrări, reparațiile au fost demarate târziu, în octombrie și au fost finalizate prin noiembrie, la patru luni de la sesizarea situației de urgență care periclitează sănătatea copiilor. Am semnalat acest fapt, poate știut de prea puțini localnici interesați de modul în care este gestionată administrarea unui municipiu al județului Mureș. În mileniul III, în anul 2018, o investiție de 1.580 de lei pentru eliminarea igrasiei (!) din sălile în care învață copiii orașului pentru rezolvarea unei probleme de ev mediu a durat patru luni.

Poate era prea mare suma, poate e intrat Primăria-n colaps financiar și n-are nici după ce bea apă? Naaah! Argument: în 22 noiembrie, la rectificarea bugetului local, s-a dispus alocarea suplimentară a 40.000 de lei pentru publicitate în presă (a se citi pentru plata viitoarelor osanalele închinat primarului bun gospodar) și 36.000 de lei pentru albume, cocarde și stegulețe (să demonstrăm că la 1 Decembrie suntem buni români).

Să ne înțelegem și aritmetic, sau contabilicește: banii alocați reparației din Școala Augustin Maior reprezintă 2% din banii alocați pentru cumpărarea presei doar în luna decembrie și a cocardelor și stegulețelor de 1 Decembrie.

Cătălin VISCHI