Inteligența artificială deschide arhivele Evului Mediu. Manuscrise greu de descifrat pot fi analizate într-un timp record
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ. Inteligența artificială le oferă istoricilor instrumente capabile să transcrie și să compare cantități uriașe de documente vechi, inclusiv manuscrise medievale care au rămas necitite sau insuficient studiate timp de secole. Reunirea la Viena a peste 100 de specialiști și revenirea istoricului Helmut Reimitz din Statele Unite consolidează poziția capitalei austriece în cercetarea digitală a trecutului european.
Bibliotecile și arhivele lumii păstrează milioane de pagini care nu au fost încă transcrise integral, catalogate în detaliu sau comparate cu documente similare. Unele texte sunt cunoscute, dar nu au fost cercetate în profunzime, în timp ce altele sunt atât de degradate sau greu de citit încât au rămas, practic, inaccesibile chiar și specialiștilor.
Problema nu este cauzată doar de vechimea documentelor. Scrisul diferă de la o regiune la alta și de la un copist la altul, literele își schimbă forma în funcție de epocă, iar numeroase manuscrise folosesc abrevieri care nu mai sunt întâlnite în limbile moderne. La acestea se adaugă cerneala estompată, petele, filele deteriorate și variațiile de limbă care transformă fiecare document într-o provocare separată.
Până de curând, descifrarea unui asemenea material presupunea ani de pregătire în paleografie și foarte multe ore de muncă pentru fiecare manuscris. Un specialist trebuia să identifice literele, să recunoască abrevierile, să stabilească limba și perioada aproximativă, iar apoi să compare textul cu alte documente. Procesul rămâne indispensabil, dar inteligența artificială îi poate reduce considerabil partea repetitivă.
Sistemele moderne de recunoaștere automată a scrisului de mână istoric pot fi antrenate cu exemple transcrise de cercetători. După ce învață particularitățile unui anumit tip de scriere, algoritmul poate propune transcrieri pentru alte pagini din aceeași colecție. Ceea ce înainte necesita examinarea manuală a fiecărui rând poate fi prelucrat mult mai repede, iar specialiștii se pot concentra asupra verificării și interpretării rezultatelor.
Viteza nu înseamnă însă că mașina înlocuiește istoricul. Un algoritm poate confunda litere, poate interpreta greșit o abreviere sau poate propune un cuvânt plauzibil, dar inexistent în document. Din acest motiv, rezultatele trebuie controlate de oameni care cunosc limba, epoca și contextul în care a fost redactat manuscrisul. Inteligența artificială funcționează, în acest domeniu, mai ales ca un multiplicator al capacității de cercetare.
La Viena, peste 100 de istorici, paleografi, specialiști în arhive și cercetători din domeniul tehnologiei s-au reunit pentru a analiza felul în care învățarea automată poate fi folosită responsabil în studiul documentelor istorice. Discuțiile sunt legate de inițiativa Source Codes of the Past – SCOOP, dezvoltată în jurul colaborării dintre specialiștii în științe umaniste și cei care construiesc instrumente digitale pentru recunoașterea textelor vechi.
Miza depășește simpla transcriere a unor pagini. Odată transformate în date care pot fi căutate, documentele provenite din arhive diferite pot fi comparate la o scară imposibilă pentru un singur cercetător. Nume, localități, formule juridice, expresii religioase și legături între persoane pot fi urmărite în mii de texte, scoțând la lumină conexiuni care au rămas neobservate.
Astfel de instrumente ar putea contribui la reconstruirea unor rețele comerciale și politice, la urmărirea circulației ideilor sau la înțelegerea modului în care comunitățile medievale își defineau identitatea. Un nume menționat într-un document administrativ poate apărea într-o scrisoare păstrată într-o altă țară, iar un termen rar poate indica legătura dintre două tradiții intelectuale considerate până acum separate.
Un rol important în dezvoltarea acestei direcții de cercetare îl are istoricul medievalist Helmut Reimitz. După aproximativ 18 ani petrecuți la Universitatea Princeton, acesta revine la Viena pentru a conduce Institutul pentru Cercetări Medievale al Academiei Austriece de Științe. Reimitz este cunoscut pentru studiile sale despre identitate, memorie și transformările politice ale Europei medievale timpurii, dar și pentru interesul acordat metodelor digitale.
Revenirea sa este considerată un câștig important pentru mediul academic austriac. Heinz Faßmann, președintele Academiei Austriece de Științe, a prezentat numirea lui Reimitz drept un semnal al atractivității Vienei ca centru internațional de cercetare. Orașul dispune de colecții istorice importante, instituții academice și specialiști care pot lucra împreună la granița dintre istorie și tehnologie.
Impactul inteligenței artificiale poate fi deosebit de mare în cazul arhivelor prea vaste pentru a fi cercetate integral prin metode tradiționale. Chiar și atunci când documentele au fost digitalizate, imaginile lor rămân dificil de folosit dacă textul nu poate fi căutat. Transcrierea automată transformă fotografia unei pagini într-un material asupra căruia pot fi efectuate căutări, comparații și analize lingvistice.
Tehnologia poate ajuta inclusiv la studierea papirusurilor, hărților, registrelor fiscale, actelor juridice și corespondenței private. Nu toate documentele vor schimba istoria, dar examinarea lor la scară mare poate modifica imaginea de ansamblu asupra unei epoci. Detaliile aparent mărunte despre taxe, proprietăți, conflicte sau deplasarea oamenilor pot completa ceea ce știm despre viața cotidiană medievală.
Afirmația că inteligența artificială poate rezolva în câteva minute ceea ce specialiștii nu au descifrat în decenii trebuie privită cu o anumită precauție. Algoritmii pot accelera spectaculos procesarea documentelor după ce au fost pregătiți și antrenați corespunzător, dar construirea modelelor, verificarea transcrierilor și interpretarea istorică rămân activități complexe. Descoperirea nu se produce prin simpla apăsare a unui buton.
Schimbarea este totuși majoră. Pentru prima dată, cercetătorii dispun de instrumente care pot analiza arhive întregi, nu doar documente selectate manual. În loc să înlocuiască istoricii, inteligența artificială le permite să formuleze întrebări mai ample și să identifice mai repede sursele relevante.
În anii următori, rezultatele obținute la Viena, Princeton și în alte centre academice ar putea aduce la lumină mărturii rămase tăcute timp de secole. Unele vor completa informațiile deja cunoscute, iar altele ar putea obliga specialiștii să revizuiască interpretări considerate până acum solide. Inteligența artificială nu rescrie singură istoria, dar îi ajută pe oameni să citească mult mai mult din ceea ce trecutul a lăsat în urmă
