Într-o lume în care tăcerea ta e luată drept slăbiciune, iar bunătatea ca prostie, e nevoie de o inimă tare ca piatra ca să rămâi OM.

LIFE. Să nu te știe nimeni când îți este bine. Nu striga fericirea, nu o pune pe tavă pentru ochii lumii. Bucuriile curate se trăiesc în liniște, cu ochii închiși și inima plină. Nu toți se bucură pentru tine. Unii doar zâmbesc în față și în spate îți caută prăbușirea.

Să nu te știe nimeni nici când îți este rău. Durerea e sfântă. Ține-o pentru tine și pentru Dumnezeu. Cei mai mulți nu vor înțelege, iar unii chiar se vor bucura. Adevărul dur? Suferința ta, în gura lor, devine bârfă. Rămâi demn și taci. Plângi în întuneric, dar dimineața ridică-te și mergi ca și cum n-ai fost niciodată la pământ.

Încrederea? N-o dărui oricui. Ține-o pentru tine și pentru Cer. Restul sunt doar trecători în viața ta — unii ca lecții, alții ca avertismente. Nu fă greșeala să te dai gol în fața unor oameni care te-ar strivi fără să clipească dacă le-ar folosi la ceva.

Nu coborî niciodată la nivelul celor care te-au rănit. Nu-i lăsa să-ți schimbe esența. Răul se face ușor, dar te rupe pe dinăuntru. Când răspunzi cu aceeași monedă, te murdărești și tu. Nu-i lăsa să te tragă în mocirla lor. Tu ești altfel. Tu ești OM.

Fii bun, dar nu prost. Fii iertător, dar nu orb. Fii puternic, dar nu rece. Să nu te clatine vorbele lor, privirile lor, lipsa lor de suflet. Rămâi pe drumul tău chiar dacă îl străbați singur. Când ești curat în inimă, nu ești niciodată singur. Dumnezeu merge cu tine.

Și nu-ți face griji…
Universul are un mod ciudat de a echilibra lucrurile. Totul se plătește. Fiecare gând, fiecare faptă, fiecare trădare. Mai devreme sau mai târziu, viața îi pune pe toți în fața oglinzii. Unii n-o pot privi nici cu capul plecat.

Dar tu… tu n-ai ce să-ți reproșezi. Ți-ai păstrat sufletul curat într-o lume murdară.
Ai tăcut când puteai să urli. Ai iertat când puteai să distrugi. Ai mers mai departe când toți te voiau la pământ.

Și asta te face invincibil.