Între ceea ce vezi și ceea ce sunt

LIFE. Zâmbesc atunci când mă doare și, uneori, plâng atunci când sunt copleșit de bucurie. Strig când toți îmi spun să tac și aleg tăcerea exact în clipa în care ceilalți ridică vocea. Te ignor când încerci prea mult să intri în viața mea și te apreciez atunci când îmi respecți spațiul și libertatea.

Par contradicții. Dar nu sunt.

Sunt doar felul meu de a trăi. Sunt răspunsurile mele la experiențele care m-au învățat că nu orice rană trebuie arătată și nu orice victorie trebuie strigată. Am înțeles că liniștea poate spune mai mult decât o mie de cuvinte și că un zâmbet poate ascunde o furtună pe care nimeni nu ar putea să o înțeleagă.

Oamenii au obiceiul să judece ceea ce văd. Își imaginează că îți cunosc sufletul după o privire, după un gest sau după o reacție de câteva secunde. Dar adevărul este că fiecare dintre noi poartă o poveste pe care ceilalți nu au citit-o niciodată.

Nu sunt ceea ce crezi. Sunt ceea ce aleg să îți arăt. Restul îmi aparține.

Așa că nu încerca să mă definești după aparențe. Dacă vreodată vei avea răbdarea să mă cunoști cu adevărat, poate vei descoperi că în spatele fiecărui zâmbet există o luptă câștigată, iar în spatele fiecărei tăceri există mii de cuvinte pe care am ales să nu le rostesc.

Pentru că, la sfârșitul zilei, nu trăiesc ca să corespund așteptărilor altora. Trăiesc exact așa cum aleg eu.