Inventarea Aparatului de Zbor cu Tracțiune Umană de către Aurel Vlaicu

INVENȚIE. Născut în satul Binținți, județul Hunedoara, la 7 noiembrie 1882, inginerul Aurel Vlaicu a manifestat încă din copilărie o pasiune pentru tehnică și invenții. După absolvirea liceului din Sibiu, a plecat la München pentru a urma Școala Politehnică Regală Bavareză, unde și-a dezvoltat pasiunea pentru aviație.

În 1908, după ce a absolvit cu succes Școala Politehnică, Aurel Vlaicu s-a întors la Binținți și și-a propus să construiască propriul aparat de zbor cu tracțiune umană. A avut sprijinul financiar al tatălui său și a construit un planor, pe care l-a testat în câteva demonstrații în apropierea satului.

Cu ajutorul prietenilor săi și al unor cai care trăgeau de frânghii, planorul a reușit să se ridice la câțiva metri deasupra solului, impresionând locuitorii din zonă. În acea perioadă, Aurel Vlaicu a inclus chiar și pe sora sa, Valeria, într-unul dintre zborurile planate, făcând-o astfel primul copil din lume care a avut o astfel de experiență.

Cu pasiunea sa pentru aviație în plină ascensiune, Aurel Vlaicu a început să proiecteze un aparat de zbor cu motor. Această fascinare pentru aviație și invențiile sale ulterioare au marcat un moment important în istoria zborului și au adus contribuții semnificative în domeniul aviației românești.