Istoria covrigului
POVESTE. Istoria covrigului este îndelungată și plină de povestiri fascinante. Covrigul, cunoscut pentru forma sa distinctivă de inel sau twist, are origini îndepărtate ce se pierd în negura timpurilor.
Se spune că covrigul își are rădăcinile în Persia antică, în jurul secolului al V-lea. Persanii pregăteau o pâine rotundă numită “kandag” sau “koulouri”, care era coaptă pe pietre plate și apoi presărată cu susan. Această pâine a fost adusă în Europa prin intermediul negustorilor otomani în perioada medievală, în special în Imperiul Bizantin.
În secolul al XIII-lea, covrigul a devenit popular în Europa Centrală, mai ales în Ungaria, unde a primit denumirea de “kifli” sau “kifla”. Acesta era preparat cu aluat dospit și servit cu diferite arome și umpluturi.
Odată cu expansiunea Imperiului Otoman în Europa de Sud-Est, covrigul a ajuns și în teritoriile românești. În această perioadă, denumirea de “covrig” a fost adoptată de la turcii otomani, care îl numeau “gevrek”. Covrigul era apreciat pentru că era ușor de transportat și constituia o gustare potrivită pentru călătorii.
În timp, covrigul și-a găsit locul în cultura românească, devenind un produs specific și apreciat. În perioada interbelică, covrigăriile și patiseriile au început să se răspândească în România, iar consumul de covrigi a crescut semnificativ.
În prezent, covrigul rămâne o delicatesă populară în România și în multe alte țări din lume. Se prepară și se comercializează într-o varietate de arome și dimensiuni, de la clasicele covrigi cu sare sau susan până la cele umplute cu brânză, ciocolată sau alte ingrediente delicioase.
Astfel, istoria covrigului este un amalgam fascinant de culturi și tradiții culinare, care a evoluat de-a lungul secolelor și a devenit o parte importantă a bucătăriei românești și internaționale.
