Iubirea care nu pleacă niciodată cu adevărat

LOVE. Se spune că iubirea adevărată nu are nevoie de prezență constantă, ci de o legătură profundă care rămâne, chiar și atunci când pașii duc în direcții diferite. Într-o lume în care oamenii vin și pleacă, în care distanțele se măsoară în kilometri, dar și în tăceri și neînțelegeri, există iubiri care nu se sting. Iubiri care trec dincolo de „azi” și „mâine”. Care nu sunt nici vina ta, nici vina mea. Sunt, pur și simplu, întâmplări ale vieții.

Uneori viața ne îndepărtează de oamenii pe care îi iubim cel mai mult. Și nu pentru că nu ne mai pasă, ci pentru că drumul ne poartă în alte părți, cu sau fără voia noastră. Dar ceea ce rămâne, în ciuda tuturor despărțirilor, este emoția. Este melodia aceea care ne aduce aminte de cineva. Este un sunet de pian care răsună într-un colț de cameră și, deodată, timpul se oprește. Și tu îți amintești. Îți amintești orele acelea în care nu conta nimic altceva. Doar voi doi și o lume creată de voi din priviri și muzică.

Iar atunci când va durea, când lumea va părea prea grea, când cerul tău va fi întunecat, să știi: cineva e acolo. Undeva, poate invizibil pentru ochii tăi, dar prezent în suflet. În acel colț al inimii unde ai păstrat iubirea – aceea adevărată. Nu cea trecătoare, ci cea care crește în timp. Cea care rezistă tăcerii, distanței, regretelor și resemnării.

Și dacă într-o zi vei zâmbi din nou, dacă fericirea te va învălui, să știi că acel zâmbet va străbate cerul. Cineva va zâmbi cu tine, de acolo. Din amintire. Din dragoste. Din promisiunea că iubirile adevărate nu dispar. Ele doar se transformă. Și rămân. Acolo unde le-ai simțit cel mai puternic: în tine.