Jeep Cherokee XJ, modelul care a schimbat ideea de 4×4 american
RETRO AUTO. În 1984, Jeep a lansat un Cherokee mai mic și mai ușor, pe care îl puteai conduce zilnic prin oraș și cu care puteai pleca la drum pe teren accidentat. Cherokee XJ a păstrat punțile rigide și reductorul în versiunile 4×4, dar a adoptat o caroserie autoportantă. Formula a rezistat în America de Nord până în 2001 și a făcut din XJ unul dintre modelele definitorii pentru SUV-ul compact american.
Dezvoltat în perioada American Motors Corporation, Cherokee XJ era cu peste o jumătate de metru mai scurt și cu aproximativ 450 de kilograme mai ușor decât Wagoneer SJ, modelul de talie mare din gama Jeep. Diferența venea atât din dimensiuni, cât și din construcție. Elementele de rezistență erau integrate în caroserie, în loc să formeze un șasiu separat. Rezultatul se simțea în locuri cât se poate de obișnuite pentru un proprietar de Jeep, de la o parcare strâmtă până la un drum forestier pe care două mașini abia se puteau întâlni.
Designul a rămas ușor de recunoscut pe parcursul celor aproape două decenii de producție. Capota plată, farurile dreptunghiulare și plafonul aproape orizontal îi dădeau o siluetă pe care o puteai identifica dintr-o privire. Jeep a oferit caroserii cu trei și cinci uși, ambele cu hayon. Varianta cu trei uși avea portiere mai lungi și geamuri laterale spate mai mari, în timp ce cea cu cinci uși oferea acces direct la banchetă. Restilizarea din 1997 a rotunjit discret partea frontală și a adus o planșă de bord nouă, păstrând proporțiile care făcuseră modelul cunoscut.
La lansare, clienții puteau alege între un motor de 2,5 litri cu patru cilindri și un V6 de 2,8 litri. În 1987 a apărut motorul de 4,0 litri cu șase cilindri în linie, devenit în timp una dintre motorizările emblematice ale lui XJ. Era potrivit pentru o mașină care trebuia să se descurce la viteze mici pe teren și să poată ține ritmul în traficul de zi cu zi.
Gama a cuprins și versiuni cu tracțiune spate, iar pentru cele 4×4 Jeep a oferit două sisteme cu utilizări diferite. Cu Command-Trac, șoferul cupla tracțiunea integrală pe zăpadă, noroi sau alte suprafețe cu aderență redusă. Selec-Trac oferea în plus un mod 4×4 care putea fi folosit și pe asfalt uscat. Reductorul era util pe pante abrupte sau pe porțiuni unde mașina trebuia să înainteze încet și controlat.
În habitaclu, poziția înaltă la volan, geamurile ample și caroseria cu forme drepte îl ajutau pe șofer să aprecieze ușor gabaritul. Comenzile erau la îndemână, iar bancheta rabatabilă și hayonul îi dădeau utilitatea unei mașini de familie. De la versiunile de bază până la echipări precum Limited, același Cherokee putea fi cumpărat pentru treburi de zi cu zi sau ca automobil mai bine echipat pentru drumuri lungi.
Cherokee XJ a apărut într-o perioadă în care SUV-ul compact abia își câștiga locul printre mașinile de familie. Jeep a găsit o formulă care răspundea ambelor nevoi cu aceeași mașină. Era suficient de compactă pentru naveta zilnică, suficient de practică pentru bagajele unei familii și, în versiunile 4×4, suficient de capabilă pentru drumurile unde asfaltul se termina.
