Jehle Super Saphier – un supercar radical
RETRO AUTO. Jehle Super Saphier este unul dintre cele mai neobișnuite și ambițioase proiecte ale industriei auto europene, născut într-un loc în care nimeni nu s-ar fi așteptat la un asemenea experiment. În Liechtenstein, o țară minusculă fără tradiție în domeniul auto, Xavier Jehle și-a propus să construiască un supercar radical, un vehicul care să rivalizeze cu marile nume ale vremii, deși resursele și contextul nu-l ajutau deloc. Din acest contrast a apărut Super Saphier, o mașină atât de rară și misterioasă, încât informațiile despre ea se transmit mai mult prin legende decât prin fișe tehnice complete.
Designul exterior era șocant pentru anii ’80. Mașina avea un profil foarte jos, cu linii dure și unghiulare, o parte frontală aproape plată și faruri înguste, integrate într-un mod care anticipa stilul prototipurilor de curse din deceniile următoare.
Parbrizul foarte înclinat, plafonul coborât și spatele tăiat drept construiau o imagine aproape SF, iar caroseria din materiale ușoare reducea masa totală până la aproximativ 660 de kilograme. Era mult mai puțin decât greutatea oricărui coupe sportiv european din acea perioadă, iar acest lucru transforma Super Saphier într-o unealtă de performanță pură.
Interiorul nu urmărea standardele obișnuite ale industriei, ci spiritul experimentului. Spațiul era surprinzător de generos în raport cu dimensiunile exterioare, iar bordul avea o estetică futuristă: comenzi atipice, linii foarte drepte și o orientare clară către pilot, nu către confort. Poziția de condus era extrem de joasă, aproape de nivelul solului, sugerând că mașina a fost gândită în primul rând pentru senzație și control, nu pentru utilizare cotidiană.
Deși versiunea standard Saphier utiliza motorizări Volkswagen, unele chiar de 75 sau 150 CP, adevărata obsesie a lui Jehle s-a concentrat pe varianta Super Saphier. Aici intrăm în zona legendară: constructorul dorea să monteze un motor De Tomaso V8 de 5,8 litri, dublu supraalimentat, cu o putere care putea începe de la 500 CP și, în teorie, putea urca până spre 1000 CP. Pentru o mașină atât de ușoară, astfel de valori erau incredibile chiar și în anii ’90, darămite în 1984. În calculele constructorului, Super Saphier putea depăși 350 km/h și, în forma extremă, putea atinge chiar 400 km/h. Era un hypercar înainte ca acest termen să fie inventat.
Problemele au apărut la nivel practic. Jehle Automobilbau era o companie prea mică pentru a putea susține procesul complicat al construirii unui supercar adevărat. Chiar dacă ideea era vizionară, costurile de dezvoltare, lipsa unei rețele de producție și imposibilitatea de a asigura service și întreținere pentru posibili clienți au făcut ca proiectul să rămână foarte limitat. Se estimează că au fost realizate doar trei unități Super Saphier, iar dintre acestea, doar una ar fi ajuns efectiv la un cumpărător. Restul par să fi rămas prototipuri sau machete funcționale, folosite în teste și prezentări.
Astăzi, Jehle Super Saphier este o apariție aproape fantomatică în istoria automobilelor europene. Nu are gloria modelelor italiene, nu are pedigree-ul constructorilor germani și nici reputația constructorilor britanici. Dar are ceva ce puține mașini pot revendica: povestea unui visător care a încercat să depășească limitele unei industrii dominată de giganți, folosind doar pasiune, talent și încăpățânare. Super Saphier rămâne unul dintre cele mai fascinante supercaruri obscure ale anilor ’80, o piesă rară care arată cât de departe poate merge imaginația când nu este constrânsă de reguli sau tradiții.
