Joia Mare din Săptămâna Patimilor
OBICEIURI. Joia din Săptămâna Mare este cunoscută în rândul credincioșilor ca fiind ziua când se citesc cele 12 Evanghelii și este scoasă Sfânta Cruce în naosul bisericii.
Scoaterea Sfintei Cruci din Sfântul Altar și punerea acesteia în mijlocul bisericii are loc după ce este citită Evanghelia a V a, atunci când preotul zice: „Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape”. Sfânta Cruce stă în mijlocul bisericii până vineri, când este pusă în Sfântul Altar.
De la ora 16.00, la Ierusalim începe o procesiune cu Sfânta Cruce. Procesiunea începe de la Pretoriu și ia sfârșit la Sfântul Mormânt. Creștinii ortodocși merg pe drumul pe care Mântuitorul Iisus Hristos a purtat Crucea Răstignirii.
În timpul Proscomidiei din Joia Mare, pe lângă Sfântul Agnet este folosit la Sfânta Liturghie din ziua respectiva, mai este scos încă un Agnet, care este sfințit alături cu celalalt, fără a fi rostite de doua ori rugăciunile epiclezei și fără a fi binecuvântate fiecare separat. Cel de-al doilea Agnet va fi păstrat până în Marțea Luminata când este uscat si sfărâmat după o slujbă aparte. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.
Joia Mare din Săptămâna Patimilor este o zi cu mare însemnătate pentru credincioși. Potrivit credinței creștin-ortodoxe, în această zi Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor, fiind îndemnați spre smerenie.
Tot în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouăle în roșu, urmând ca în Sâmbăta Mare să se prepare cozonacii și pasca.
Joia Mare este cunoscută de creștini și sub numele de Joia celor 12 Denii. Potrivit tradiției, cele 12 lumânări aprinse în timpul Deniei vor fi aprinse pe parcursul întregului an, considerându-se că acestea au puteri deosebite.
În anumite zone de la sate se fac focuri pentru suflete celor dragi trecuți în neființă, despre care se spune că vin şi stau la ştreaşina casei unde au trăit. Din acest motiv se spune că în această zi nu este bine să dai cu mătura, pentru ca praful să nu ajungă pe sufletele celor decedați.
Femeile însărcinate mergeau la Denie cu o sfoară cu noduri, pe care o desfăceau la fiecare evanghelie, pentru a naşte mai uşor atunci când venea timpul să își aducă pe lume copiii.
O superstiție veche spune că Joimărița, o sfântă mitologică asemănătoare Sfintei Vineri, umbla pe ulițile satelor să vadă dacă gospodăriile sunt îngrijite. În cazul în care acestea nu erau îi blestema pe cei care trăiau acolo, iar aceștia aveau parte de un an plin de greutăți și ghinioane.
În Joia Mare femeile nu au voie să spele haine, nici cu mâna si nici cu maşina de spălat și nici să facă parastase. Ultima zi în care puteau face asta era Miercurea Mare, potrivit obiceiurilor strămoşeşti.
