Mare atenție la cuvintele folosite cu copiii
LIFE. Copiii văd lumea diferit față de adulți. În primii ani de viață, totul este o experiență nouă, iar cuvintele părinților și ale adulților din jur devin adevăruri absolute.
Imaginați-vă o situație obișnuită: un copil este în parc, bucurându-se de joc. La un moment dat, i se spune: „5 minute mai stăm.” În mintea lui, aceste „5 minute” nu au sens clar, dar el ia afirmația ca atare. După câteva momente, adulții îl presează: „Dacă nu vii acum, te lăsăm aici.”
Pentru un adult, aceste cuvinte pot părea inofensive, poate doar o metodă de a grăbi lucrurile. Dar pentru un copil, sunt percepute literal. La o vârstă fragedă, copiii nu au dezvoltate complet conștiința de sine, logica sau abilitatea de a filtra ceea ce aud. Ei cred fiecare cuvânt și îl transformă într-o realitate.
Sentimentul de abandon: o rană invizibilă
Un copil care aude frecvent amenințări precum „te las aici” poate dezvolta un sentiment de abandon. Deși adultul nu intenționează să producă un efect negativ, mintea copilului interpretează mesajul ca pe o posibilitate reală: „Oare chiar mă vor părăsi?”
Sentimentul de abandon se naște din frica profundă de a fi lăsat singur, fără sprijin și iubire. Pentru un copil, părinții sunt centrul universului. Când percepe o amenințare, chiar și fictivă, acest echilibru este zdruncinat.
Cum se manifestă această frică?
Anxietate: Copilul poate deveni neliniștit sau temător, mai ales în situații similare.
Nevoia excesivă de atenție: Simțindu-se nesigur, copilul poate începe să ceară constant confirmări de iubire și sprijin.
Dificultăți de încredere: În timp, dacă aceste mesaje sunt frecvente, copilul poate avea probleme în a avea încredere în ceilalți.
De ce contează cum vorbim cu copiii?
Până la vârsta de 3 ani, copiii nu au conștiință proprie bine conturată. Până la 7 ani, gândirea logică este în plină dezvoltare. Ceea ce aud, văd și experimentează rămâne adesea întipărit în mintea lor, modelându-le percepția despre lume și despre ei înșiși.
Promisiunile false, amenințările fără temei sau exprimările ambigue pot crea confuzie, temeri sau chiar nesiguranță.
Cum putem comunica mai bine?
Folosiți un limbaj clar și sincer: Evitați să faceți promisiuni sau amenințări pe care nu le veți respecta.
Adaptați mesajul la vârsta copilului: Gândiți-vă la cum va percepe copilul ceea ce spuneți.
Arătați răbdare și înțelegere: Explicați deciziile într-un mod simplu, pe înțelesul lor.
Fiți consecvenți: Copiii au nevoie de stabilitate și predictibilitate în comunicare.
Ce putem face pentru a preveni sentimentul de abandon?
Oferiți asigurări constante: „Sunt aici pentru tine.” Acest mesaj simplu are un impact uriaș asupra siguranței emoționale a copilului.
Evitați amenințările: Înlocuiți expresii precum „te las aici” cu mesaje constructive: „Mai avem 5 minute, apoi mergem împreună.”
Ascultați și validați emoțiile copilului: Dacă un copil se simte neliniștit, ascultați-l și spuneți-i că este firesc să simtă asta.
Construiți o relație bazată pe încredere: Prin consecvență și sprijin, copilul va înțelege că este în siguranță, indiferent de situație.
Cuvintele noastre au puterea de a construi sau de a dărâma încrederea unui copil. Să avem grijă cum le folosim, pentru că ceea ce spunem azi devine lumea lor de mâine.
