Mihai Bendeac răspunde criticilor lui Dan Negru despre spectacolul „Proorocul Ilie”
TEATRU. Într-o reacție recentă la comentariile lui Dan Negru, actorul și comediantul Mihai Bendeac a abordat subiectul controversat al spectacolului „Proorocul Ilie”, care se joacă la Teatrul Național București (TNB). Criticile aduse de prezentatorul TV au determinat o reacție puternică din partea lui Bendeac, care a considerat că opiniile lui Negru nu reflectă o înțelegere adecvată a artei și a libertății de exprimare.
Piesa „Proorocul Ilie” a generat un val de discuții aprinse, fiind acuzată de blasfemie de către o parte a publicului, dar și de Biserica Română (BOR). În acest context, Dan Negru a fost printre cei care au criticat spectacolul, exprimându-și îngrijorarea că statul ar trebui să evite să „învrăbească oamenii” prin finanțarea unor proiecte artistice controversate. „N-am văzut piesa de teatru de la TNB, însă am văzut imagini cu actori dansând lasciv pe cruce”, a scris el, argumentând că un astfel de spectacol nu ar trebui să primească fonduri din partea statului.
În replică, Mihai Bendeac a lansat un atac direct la adresa lui Negru, numindu-l „domnu Dănuț” și sugerând că acesta nu are capacitatea intelectuală necesară pentru a aprecia complexitatea artei. „Un om cultivat precum dumnealui ar trebui să cunoască măcar vag istoria artelor. Astfel ar înțelege că libertatea este esența tuturor valorilor”, a afirmat Bendeac, criticând în același timp naționalismul extremist care, în opinia sa, a confiscat discuțiile despre religie și credință.
Bendeac a continuat să sublinieze că „spectacolul nu este un atac la ortodoxie sau la credință”, ci mai degrabă la cei care susțin vorbe goale și folosesc religia ca pe un instrument pentru a semăna neîncredere și ură între oameni. „Este esențial să arătăm cu degetul fariseismul”, a adăugat el, exprimându-și dezamăgirea față de modul în care anumite figuri publice interpretează libertatea de exprimare și arta.
Această dispută subliniază tensiunile dintre libertatea creativă și sensibilitățile religioase într-o societate care se confruntă cu provocări majore legate de identitate națională și credință. Mihai Bendeac a reușit să aducă în prim-plan securitatea artistică și necesitatea de a apăra dreptul de a explora teme complexe fără a fi cenzurați de ideologii restricționate.
În concluzie, polemica dintre cei doi continuă să alimenteze discuțiile despre rolul artei în societate și despre cum este ea percepută de către diferitele segmente ale comunității. Asemenea reacții demonstrează că arta rămâne un câmp de bătălie pentru idei, iar dialogul se dovedește a fi esențial în vremuri de tensiune și diviziune.
