Mii de creiere umane s-au păstrat după moarte. Cercetătorii încearcă să explice fenomenul
CURIOZITĂȚI. Creierul este unul dintre primele organe care se descompun după moarte, însă arheologii au descoperit peste 4.400 de creiere umane conservate, unele având o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Un nou studiu încearcă să explice de ce aceste țesuturi fragile au rezistat atât de mult.
Creierele au fost găsite în situri arheologice din diferite regiuni ale lumii și provin din perioade istorice foarte îndepărtate. Unele aparțin unor victime ale războaielor sau execuțiilor, altele au fost recuperate din cimitire, mine, mlaștini sau epave.
Descoperirile îi surprind pe specialiști deoarece țesutul cerebral conține o cantitate mare de apă și, în condiții normale, se descompune rapid după încetarea activității organismului. În unele cazuri, creierul a rămas singurul țesut moale conservat, în timp ce restul organelor a dispărut complet.
O explicație posibilă este legată de mediile umede și sărace în oxigen. Lipsa oxigenului limitează activitatea microorganismelor responsabile de descompunere. Substanțele chimice din sol și apă pot reacționa cu proteinele și grăsimile din creier, transformându-le în structuri mai stabile.
În anumite situații, reacțiile care în mod normal ar contribui la distrugerea țesuturilor pot avea efectul opus. Moleculele se leagă între ele și formează o rețea rezistentă, încetinind procesul de degradare pentru sute sau chiar mii de ani.
Conservarea poate fi favorizată și de temperaturile scăzute, de uscarea rapidă, de îngheț sau de substanțele prezente în mlaștini. Nu toate creierele s-au păstrat însă prin același mecanism, iar cercetătorii încearcă să stabilească ce condiții au existat în fiecare sit.
Studierea acestor organe poate oferi informații despre bolile, alimentația și condițiile de viață ale populațiilor din trecut. Oamenii de știință speră să poată identifica urmele unor infecții, traumatisme sau afecțiuni neurologice vechi.
Analizele trebuie realizate cu multă atenție, deoarece materialul este extrem de rar și poate fi contaminat ușor. Cercetătorii trebuie să facă diferența între moleculele originale și substanțele pătrunse ulterior din sol.
Existența acestor creiere conservate contrazice ideea că țesutul cerebral dispare întotdeauna la scurt timp după moarte și deschide o nouă direcție de cercetare a oamenilor care au trăit în urmă cu mii de ani.
