Minunile ingineriei românești: cum a mutat un bloc de 7.600 de tone la Alba Iulia
INGINERIE. În anii ’80, în plin regim comunist sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, România a fost martorul unor proiecte inginerești uimitoare, iar unul dintre acestea a fost opera lui Eugeniu Iordăchescu, cunoscut sub numele de „inginerul Raiului”. Acest om de știință și inginer a devenit celebru pentru abilitatea sa de a muta clădiri și biserici pentru a le salva de la demolare. Însă, una dintre cele mai impresionante realizări ale sale a fost mutarea unui bloc uriaș cu o greutate de 7.600 de tone la Alba Iulia.
În ziua de 27 mai 1987, la ora 8.35, a început o „călătorie” incredibilă în lumea inginerească. Blocul A2 de pe Bulevardul Transilvaniei din Alba Iulia a fost tăiat în două și traslat pe o distanță de peste 70 de metri, pe o axă înclinată de 33 de grade, într-un proces care a durat 5 ore și 40 de minute. Această realizare uluitoare a fost posibilă cu tehnologii sută la sută românești.
Eugeniu Iordăchescu, supranumit „inginerul Raiului”, a salvat în timpul carierei sale 29 de clădiri, dintre care 13 erau biserici sau mănăstiri. Pentru a realiza mutarea blocului A2 de la Alba Iulia, el a trebuit să convingă autoritățile de la vârful regimului comunist, inclusiv pe Nicolae Ceaușescu însuși, să permită această operație. O întrebare retorică pe care i-a adresat lui Ceaușescu a fost: „Ce, mă, mutăm la o parte blocul să se vadă Catedrala Reîntregirii?” În cele din urmă, proiectul a primit undă verde.
Blocul A2 avea dimensiuni impresionante: o greutate de 7.600 de tone, înălțime de 17 metri și lățimea de 12 metri. Cu ajutorul unor prese puternice, clădirea a fost ridicată și așezată pe niște cărucioare speciale, care au fost apoi trase pe căile de rulare de niște trolii programate. S-au montat senzori de mare precizie pentru a asigura siguranța operațiunii.
Translarea a constat în secționarea blocului și mutarea celor două părți pe o distanță de aproape 70 de metri pe diagonală. Fiecare parte a clădirii a fost susținută de un cadru purtător, o platformă de beton, care a fost ridicată cu prese și apoi deplasată pe șine, fiind împinsă de dispozitive hidraulice comandate de la un pupitru electric.
Unul dintre aspectele remarcabile ale acestui proiect a fost faptul că toți locatarii au rămas în apartamente pe durata întregului proces, cu excepția celor de la parter. Blocul era conectat la rețelele de apă, gaz, canalizare și electricitate, ceea ce a adăugat o doză suplimentară de complexitate și risc operațiunii.
Proiectul, utilajele și tehnologia folosite pentru mutarea blocului au fost 100% românești, într-o perioadă în care România era reticentă la cheltuirea valutei străine. O gospodină a demonstrat că mișcarea a fost atât de lină încât a așezat un pahar plin cu apă pe muchia balconului, iar niciun picur de apă nu s-a vărsat în timpul translării, care a fost cea mai rapidă din istorie.
După mutarea primului tronson, a urmat și cea de-a doua parte a blocului. Operațiunea condusă de Eugeniu Iordăchescu a rămas în istoria României ca un exemplu de ingeniozitate și pricepere în domeniul ingineriei, arătând că, cu determinare și creativitate, imposibilul poate deveni posibil.
