Mitul „Made in Reșița” și adevărata contribuție românească la Turnul Eiffel
CURIOZITAȚI. Turnul Eiffel, simbolul Parisului și una dintre cele mai faimoase construcții din lume, a fost subiectul multor mituri și legende. Unul dintre cele mai răspândite în România susține că pe fiecare piesă de metal a turnului ar fi inscripționat „Made in Reșița – Romania” și că structura a fost realizată din oțel produs la Reșița. Cu toate acestea, realitatea istorică contrazice această afirmație.
Oțelul din Turnul Eiffel: proveniență franceză
Deși industria metalurgică din Reșița are o tradiție îndelungată și a fost o forță economică importantă, nu există nicio dovadă care să susțină că materialul utilizat la construcția Turnului Eiffel ar fi fost produs acolo. Documentele istorice arată că fierul folosit la ridicarea turnului provine de la uzinele Forges et Usines de Pompey, din regiunea Meurthe-et-Moselle, Franța. Acest lucru este confirmat de inscripția prezentă pe elementele metalice ale turnului:
„FORGES ET USINES DE POMPEY FOULD-DUPONT FOURNISSEUR DES FERRES DE LA TOUR”
Prin urmare, ideea că structura turnului ar conține oțel din România este un mit fără fundament istoric.
Adevărata contribuție românească: inovația inginerului Gheorghe Pănculescu
Deși materialele folosite la construcția Turnului Eiffel nu au legătură cu România, un inginer român a avut o influență importantă asupra modului în care a fost realizată lucrarea. Gheorghe Pănculescu, un inginer român format la Politehnica din Zurich, a dezvoltat o metodă inovatoare de montaj al structurilor metalice, care a fost aplicată la ridicarea turnului.
În 1878, revenit în România pentru a construi calea ferată București-Predeal, Pănculescu a implementat o tehnologie revoluționară de asamblare a traverselor, care presupunea fabricarea și testarea componentelor în ateliere, urmate de o montare rapidă la fața locului. Această metodă a redus semnificativ timpul de execuție, permițând finalizarea tronsonului de cale ferată într-un singur an, față de cei cinci ani estimați inițial.
Impresionat de această inovație, Gustave Eiffel a călătorit în România în 1879 pentru a-l întâlni pe Pănculescu la Vălenii de Munte. Cei doi au discutat despre adaptarea metodei sale la construcția turnului, ceea ce a permis ridicarea structurii într-un timp record – doi ani, două luni și cinci zile.
Un român celebru în Franța, dar aproape uitat acasă
Într-un document oficial din 1887, intitulat „Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, Gustave Eiffel menționează că turnul său nu s-ar fi putut construi fără tehnologia folosită de Pănculescu la construcția căii ferate București-Predeal. Cu toate acestea, numele inginerului român rămâne puțin cunoscut în țara sa natală, în timp ce în Franța este recunoscut ca un pionier al construcțiilor metalice.
La insistențele profesorului Eugen Stănescu, unul dintre puținii istorici care au cercetat această poveste, o școală din Vălenii de Munte poartă astăzi numele lui Gheorghe Pănculescu.
Concluzie: demontarea mitului și recunoașterea meritelor reale
Deși ideea că Turnul Eiffel a fost construit din oțel românesc este doar un mit, România are un motiv real de mândrie legat de această construcție: contribuția esențială a inginerului Gheorghe Pănculescu. Metoda sa inovatoare de asamblare a structurilor metalice a fost fundamentală pentru ridicarea rapidă a turnului, iar influența sa a fost recunoscută chiar de Gustave Eiffel.
Adevărul este uneori mai spectaculos decât legenda. Deși nu putem revendica materialele turnului, putem fi mândri de geniul românesc care a contribuit la crearea unuia dintre cele mai impresionante monumente ale lumii.
