Nicușor Dan ar putea forța jocul politic prin desemnarea premierului. Urmează adevărata luptă pentru cele 233 de voturi
POLITICĂ. Președintele Nicușor Dan ar putea schimba radical ritmul negocierilor politice prin desemnarea unui candidat pentru funcția de prim-ministru chiar înainte ca partidele să ajungă la o înțelegere privind viitoarea majoritate. O asemenea decizie ar muta presiunea de la Palatul Cotroceni direct în Parlament, unde premierul desemnat ar trebui să demonstreze că poate strânge cele minimum 233 de voturi necesare învestirii.
Prima săptămână a noii sesiuni parlamentare nu a adus deocamdată formula politică în jurul căreia să poată fi construit următorul guvern. Discuțiile dintre partide continuă, sunt vehiculate mai multe variante, însă niciuna nu pare să ofere în acest moment certitudinea unei majorități parlamentare.
În aceste condiții, Nicușor Dan are în față o alegere cu o miză politică importantă. Poate continua să aștepte până când partidele îi prezintă o formulă capabilă să strângă majoritatea sau poate desemna un premier și transfera responsabilitatea construirii majorității către acesta.
A doua variantă ar transforma desemnarea într-un adevărat test parlamentar.
Unul dintre numele care a revenit în discuțiile politice este Alexandru Nazare, actualul ministru al Finanțelor. Acesta a mai fost vehiculat în negocierile anterioare și este considerat o variantă care ar putea fi acceptată de o parte dintre formațiunile implicate în discuții.
Problema rămâne însă aceeași indiferent de numele candidatului: aritmetica parlamentară.
PSD și AUR au transmis că nu intenționează să voteze un guvern din care nu fac parte. În asemenea condiții, construirea unei majorități în jurul unui candidat susținut doar de celelalte formațiuni devine extrem de dificilă.
Pe lângă Alexandru Nazare, în calculele politice apare și varianta desemnării unui tehnocrat. Pentru Cotroceni, o asemenea alegere ar avea avantajul unui candidat care nu este identificat direct cu conducerea unui partid. Independența politică poate deveni însă rapid un dezavantaj atunci când premierul desemnat trebuie să obțină voturile partidelor fără să dispună de propria forță parlamentară.
În ecuație se află și Sorin Grindeanu. O eventuală desemnare a liderului PSD ar schimba radical negocierile, deoarece ar pune cel mai mare partid implicat în discuțiile pentru viitoarea guvernare în centrul construcției politice. Nici această variantă nu garantează însă automat cele 233 de voturi.
Tocmai aici apare posibilitatea ca Nicușor Dan să adopte o strategie mult mai activă decât simpla așteptare a unui acord între partide.
Desemnarea unui premier fără existența prealabilă a unei majorități ar obliga fiecare formațiune parlamentară să își clarifice poziția. Negocierile purtate până acum prin declarații, întâlniri și variante neoficiale ar trebui transformate în decizii concrete.
Premierul desemnat ar avea apoi sarcina de a propune miniștrii, de a construi programul de guvernare și, mai ales, de a negocia susținerea parlamentară.
Constituția îi oferă candidatului desemnat zece zile pentru a solicita votul de încredere al Parlamentului asupra programului și întregii liste a Guvernului. Din acel moment, fiecare partid va trebui să decidă dacă intră la guvernare, susține Executivul din Parlament sau votează împotriva lui.
Prin urmare, desemnarea premierului nu ar însemna sfârșitul crizei politice. Ar putea reprezenta exact contrariul: începutul celei mai dificile etape.
Un eventual eșec la votul de învestitură ar complica suplimentar situația și ar deschide o nouă rundă de negocieri. Alegerile anticipate pot apărea în discuție, dar acestea nu pot fi declanșate automat după respingerea unui singur guvern. Constituția stabilește condiții mult mai stricte pentru dizolvarea Parlamentului, inclusiv respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură într-un interval de 60 de zile de la prima cerere.
Nicușor Dan se află astfel în fața primei sale mari confruntări de strategie politică de la Cotroceni. Dacă desemnează un candidat fără să existe deja cele 233 de voturi, președintele nu va rezolva imediat ecuația guvernării, dar va obliga partidele să își arate cărțile.
Iar în acel moment întrebarea nu va mai fi doar pe cine dorește președintele la Palatul Victoria. Întrebarea decisivă va deveni cine este dispus să voteze pentru acel premier și, mai ales, în ce condiții.
