Nietzsche Un ghid pentru cele mai faimoase lucrări și idei ale sale – 3. Voința de putere și Übermensch: filosofia autocreării a lui Nietzsche
FILOZIFIE. Critica lui Nietzsche la adresa „moralității sclavilor” este profund împletită cu un alt dintre cele mai faimoase și enigmatice concepte ale sale: voința de putere. Voința de putere, care invocă în mod explicit „voința de a trăi” a lui Schopenhauer, descrie în filosofia lui Nietzsche impulsul spre stăpânirea de sine și creativitate. Deși ideea a devenit infamă pentru cooptarea sa în retorica fascistă, Nietzsche este dornic să distingă puterea de simpla forță. Puterea, pentru Nietzsche, descrie o rețea de stări și practici interconectate care orbitează procesul de auto-creare estetică. Nietzsche distinge în mod explicit voința de putere de simpla încercare de a fi într-o poziție de putere. Voința de putere este în schimb un exercițiu creativ, un proces de auto-transformare și de artă.
Nietzsche și-a imaginat și o figură care realizează această auto-creare radicală implicată de voința de putere: „übermensch” sau „overman”. Ubermensch-ul este o parte adesea greșit înțeleasă a operei lui Nietzsche și a contribuit la multe suspiciuni asupra lui Nietzsche pentru că ar putea fi un proto-fascist. Într-adevăr, übermensch este prezentat ca auto-dirijat și puternic, în contrast cu morala convențională și bună a slăbiciunii creștine. De remarcat, totuși, Nietzsche concepe übermensch ca pe o figură neapărat solitară, nu ca pe un membru al unei clase puternice sau privilegiate, iar tipul de putere care definește această figură în opera lui Nietzsche este mai mult poetic decât marțial.
Nietzsche a scris prolific în cea mai mare parte a vieții sale, producând relativ puțină filozofie scrisă convențional, dar un volum mare de eseuri, aforisme, ficțiune, poezie și chiar muzică. Multe dintre cele mai faimoase idei ale lui Nietzsche sunt dezvoltate printr-o serie de lucrări ale sale, apărând din nou și din nou – adesea sub forme diferite sau cu modificări subtile. Ca atare, este dificil de oferit o ierarhie convingătoare a importanței în cadrul operei lui Nietzsche, dar Așa a vorbit Zarathustra (1883) este poate cea mai notorie și – deși neconvențional – lucrarea sa enciclopedică. Zarathustra este cea mai completă imagine pe care Nietzsche o oferă despre Übermensch: o figură care vorbește poetic, depășește obiceiurile sociale și urmărește frumusețea mai presus de orice. Cartea urmărește Zarathustra asemănătoare lui Hristos printr-o serie de pasaje extrem de stilizate, fiecare prezentat ca o predică criptică rostită de însuși Zarathustra.
