Nietzsche Un ghid pentru cele mai faimoase lucrări și idei ale sale – 5. Dragostea destinului a lui Nietzsche: Ce este Amor Fati?
FILOZOFIE. O altă preocupare conexă ridicată de eterna întoarcere (care apare din nou în Așa a grăit Zarathustra și Ecce Homo) este aceea a sorții. Soarta, sau necesitatea, ne readuce la resentiment, care pentru Nietzsche reprezintă capcana de bază a vieții mentale moderne. Ceea ce ne spune răspunsul nostru la demon este atitudinea noastră față de faptele imuabile. Dacă scrâșnim din dinți și blestemăm demonul, blestemăm însăși necesitatea, ne supără acele condiții pe care nu le putem modifica. Eterna întoarcere ne îndreaptă mai mult spre o iubire de soartă – amor fati a lui Nietzsche – decât spre refuzul acesteia. Dacă vrem să chemăm demonul divin, trebuie mai întâi să îmbrățișăm tot ceea ce ni se întâmplă după cum este necesar.
Mai presus de toate, însă, demonul ne conduce să respingem etica creștină; nu are rost să sacrificăm această viață de dragul plăcerii cerești dacă vrem, în schimb, să experimentăm această viață de nenumărate ori din nou. Eterna întoarcere apare ca testul de turnesol al eticii nietzscheene: o lumină călăuzitoare prin care ar trebui să discernem acele acțiuni pe care le vom face cu sinceritate.
Dacă alegem să acționăm în moduri pe care ne-ar fi teamă să le experimentăm din nou, atunci, sugerează Nietzsche, evităm căutările magistrale ale puterii și extazului și ne inducăm propria noastră conștiință proastă. Nietzsche ne îndeamnă să fim responsabili ontologic pentru acțiunile noastre, să le facem de dragul lor. După cum spune Gilles Deleuze în Nietzsche și Filosofie: „numai cel care dorește veșnica și eterna întoarcere”, „elimină […] tot ceea ce poate fi voit doar cu condiția „o dată, doar o dată””.
Este greu de știut dacă Nietzsche a crezut și a trăit după propriile sale maxime. Omul Nietzsche era din toate punctele de vedere introvertit și cu maniere blânde, având o mică asemănare exterioară cu bombastul Zarathustra. Cu toate acestea, filosofia lui Nietzsche supraviețuiește pentru noi ca proiect de auto-creare artistică prin excelență. Filosoful Nietzsche este o imagine a imaginației poetice și a subversivității radicale. În opera lui Martin Heidegger, precum și în gândirea existențialistă de mai târziu și în cea mai mare parte a scrierilor intitulate acum aproximativ post-structuralist (în special în filosofia lui Deleuze), Nietzsche apare ca un sceptic cu privire la morală și chiar la adevărul însuși.
Pentru Nietzsche, filosofia este sarcina de a afirma viața și frumosul – de a fugi de cătușele represiunii și ale banalității. Cuvintele finale ale lui Așa a grăit Zarathustra surprind voința de putere, nu la fel de crudă sau violentă, ci la fel de strălucitoare de expresie: „Așa a vorbit Zarathustra și și-a părăsit peștera, strălucitoare și puternică, ca un soare de dimineață care iese din munții întunecați”.
