Noaptea, când ne trezim, și doare mai tare
LIFE. Ne ascundem rănile în glume și bem ca să uităm, dar adevărul e că, oricât am râde și oricât am bea, unele goluri din suflet nu pot fi umplute niciodată.
Facem haz de necaz, ne încurajăm unii pe alții cu bancuri și replici pline de voioșie, dar ce rămâne atunci când râsetele se sting? Ce rămâne atunci când paharul se golește, iar lumea pleacă acasă? Rămân aceleași gânduri pe care le-am făcut să tacă pentru câteva ore. Rămân golurile pe care le umplem temporar cu iluzia că suntem bine.
Câți dintre noi nu și-au spus vreodată „Lasă, beau și glumesc, așa trece mai ușor”? Câți dintre noi nu au ridicat un pahar, crezând că lichidul „magic” din el va topi amarul din suflet? Însă, de fiecare dată când ne ridicăm ochii din fundul paharului, realitatea e tot acolo. Problemele sunt tot acolo. Durerea nu a dispărut, doar s-a ascuns pentru o vreme.
E mai simplu să râdem de noi înșine decât să ne confruntăm cu problemele. E mai ușor să bem decât să acceptăm că unele goluri sunt atât de adânci, încât nici un val de distracție nu le poate umple. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne obișnuim cu ele. Nu înseamnă că trebuie să le ascundem mereu sub zâmbete false și pahare goale.
Pentru că după toate astea, când am băut și totul pare roz, când ne mințim că pentru moment suntem bine, vine noaptea. Vine liniștea. Vine acea oră din mijlocul nopții în care ne trezim, cu inima grea și mintea tulburată, iar durerea e acolo, mai mare ca niciodată. E acolo să ne amintească că avem nevoie de ajutor. Că avem nevoie de cineva care să ne întrebe dacă suntem bine. Dar nu cerem ajutor. Ne mințim că mâine va fi mai ușor, că timpul vindecă totul, că nu avem nevoie de nimeni.Ne mințim pe noi că totul e trecător, că nimic nu este veșnic. Că de fapt mâine o luăm de la capăt cu zâmbetul pe buze…
Unele dureri nu trec niciodată complet, în schimb, le putem transforma în lecții. Putem să ne ridicăm, să le privim în față și să încetăm să fugim. Putem să acceptăm că suntem oameni, că suntem vulnerabili, că uneori suferim. Altele în schimb trec , chiar dacă lasă urme adânci în suflet. Dar trec.
Totuși soluția nu este în a te amăgi cu lucruri inutile. Pentru că oricât am râde și oricât am bea, singura modalitate de a umple golurile adevărate este să avem curajul să le înfruntăm pentru a le vindeca. Sau măcar a le atenua.
