Nu căuta perfecțiunea în iubire
LOVE. Poate nu vei fi primul. Poate nu vei fi ultimul. Și cu siguranță nu vei fi unicul. Oamenii au iubit înainte de tine și vor mai iubi și după. Dar dacă cineva te iubește acum, în acest moment al vieții tale, ce altceva mai contează cu adevărat?
Nimeni nu este perfect. Nici ea, nici tu. Și adevărul e că nici nu veți fi vreodată. Perfecțiunea e o poveste frumoasă, dar iubirea reală se naște din imperfecțiuni acceptate, nu din iluzii întreținute.
Dacă te face să râzi măcar o dată, dacă te pune pe gînduri, dacă are curajul să recunoască atunci când greșește, nu o lăsa să plece. Oferă-i ce ai mai bun, nu ce e comod. Nu promisiuni mari, ci prezență sinceră.
Poate nu va spune poezii. Poate nu se va gîndi la tine în fiecare secundă. Dar îți va oferi ceva rar: o parte din ea însăși, știind că ai putea s-o rănești. Asta nu e slăbiciune. Asta e curaj.
Nu încerca să o schimbi. Nu o forța să fie altceva decît este. Nu aștepta mai mult decît poate oferi. Iubirea nu e negociere, nici analiză la rece. Iubirea se trăiește.
Zîmbește cînd te face fericit. Spune ce te doare cînd te enervează. Simte-i lipsa atunci când nu este acolo. Pentru că absența spune uneori mai mult decît prezența.
Iubește cu toată ființa ta atunci când primești iubire. Nu cu frică. Nu cu rezerve. Nu cu jumătăți de măsură.
Nu există oameni perfecți. Dar există oameni potriviți.
Iar uneori, în haosul vieții, apare cineva care, exact așa cum este, devine perfect pentru tine.
