Nu confunda regretul de moment cu dorința de schimbare

LIFE. Uneori, răul nu vine sub forma unei lovituri, a unui strigăt sau a unei amenințări. Uneori vine prin aceleași gesturi repetate, despre care celălalt știe foarte bine că te rănesc. Îți încalcă încrederea, îți provoacă suferință, iar când apar consecințele vine tot la tine să-l salvezi.

Promite că a înțeles. Spune că îi pare rău, că nu va mai face și că de această dată lucrurile vor fi diferite. Tu îl crezi, îl ajuți, îi cauți explicații și rămâi lângă el în cel mai greu moment. Numai că, uneori, omul respectiv nu vine la tine pentru că vrea cu adevărat să scape de problema sa. Vine doar pentru a scăpa, pentru moment, de urmările ei.

După ce pericolul trece, după ce îl ierți și vigilența ta începe din nou să adoarmă, același comportament reapare. Poate sub o altă formă, poate însoțit de alte explicații, dar rezultatul este același: tu suferi, el regretă, tu îl salvezi, iar apoi totul se repetă.

Fără să-ți dai seama, ajungi să trăiești într-un cerc în care speranța ta îi oferă celuilalt libertatea de a nu se schimba. Iertarea, care ar trebui să fie un gest de vindecare, devine pentru el o plasă de siguranță: „Lasă, că oricum mă iartă. Oricum mă ajută. Oricum rămâne lângă mine.”

Nu orice om care cere ajutor dorește și schimbarea. Unii vor doar să le rezolvi consecințele, să le liniștești vinovăția și să le oferi suficient timp pentru ca lucrurile să revină la normal. Nu fug de comportamentul care te rănește, ci doar de prețul pe care ar trebui să-l plătească pentru el.

A ajuta pe cineva nu înseamnă să-i repari la nesfârșit greșelile. A ierta nu înseamnă să accepți repetarea lor, iar iubirea nu te obligă să devii salvatorul unui om care refuză să se salveze singur.

Privește mai puțin promisiunile și mai mult ceea ce se întâmplă după ele. Schimbarea adevărată nu se vede în lacrimile de moment, în jurăminte sau în teama de consecințe. Se vede în comportamentul care nu se mai repetă, în asumare și în efortul făcut chiar și atunci când pericolul a trecut.

Poți să ierți și, în același timp, să pui limite. Poți să iubești și totuși să refuzi să mai repari ceea ce altcineva distruge în mod repetat. Iar uneori, cel mai important ajutor pe care îl poți oferi este să nu-l mai salvezi de consecințele propriilor alegeri.

Pentru că, dacă de fiecare dată îl ridici fără ca el să învețe să nu mai cadă în același loc, nu îl ajuți să se schimbe. Îl înveți doar că poate continua, fiindcă tu vei fi mereu acolo să plătești prețul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele articole

Articole Similare