Nu te plac? Nu-i problema ta. E problema lor.

MOTIVAȚIONAL. Hai să ne înțelegem clar: dacă cineva nu te place, asta nu e o dramă și nici vreo vină care atârnă pe umerii tăi. Nu ești pe pământul ăsta ca să fii simpatic. Nu ești aici să bifezi standardele nimănui. Nu te-ai născut să te încadrezi în cutiuțele în care alții cred că „ar trebui” să încapi.

Fă exact ce simți. Spune ce gândești. Trăiește după propriile reguli. Pentru că singurul om cu care o să rămâi garantat până la sfârșit ești tu. Și dacă tu nu te placi pe tine pentru că ai încercat să le faci altora pe plac, ghici ce? Ai pierdut. Pe bune.

Iar când simți că cineva nu-ți place… stai o secundă. Nu te grăbi să-l închizi în un capitol abia început cu „nu e genul meu”. Poate nu-l înțelegi. Poate te irită fix pentru că îți apasă pe niște butoane care activează niște probleme ascunse pe care nu le-ai rezolvat tu cu tine. Poate îți oglindește o parte pe care ai tot evitat s-o recunoști. Sau poate doar e diferit. Și tu, în loc să explorezi, preferi să respingi.

Dar ține minte un lucru: de multe ori, oamenii pe care îi respingem în grabă sunt exact cei de care aveam nevoie. Și da, ai putea pierde enorm pentru că ai judecat pe repede-nainte.

De ce? Pentru că e ușor să rămâi în bula ta, printre cei care vorbesc ca tine, gândesc ca tine, te validează constant. Dar n-o să crești acolo. N-o să te schimbi. N-o să înveți nimic nou.

Așa că dacă simți că cineva nu te place, ridică fruntea, zâmbește și mergi mai departe. Nu ai timp de pierdut cu oameni care se chinuie să vadă defecte în loc să caute esența.

Și dacă tu ai tendința să respingi oameni care nu „se aliniază” cu tine din prima… adu-ți aminte cât de tare ți-ai dorit tu, într-o zi, ca cineva să-ți vadă adevăratele calități.

Nu mai alerga după acceptare. Dar nici nu mai judeca de la prima impresie. Și nu uita: un om autentic deranjează. Un om adevărat nu e iubit de toți. Dar e respectat de cei care contează.