Occidentul încearcă să scape de dependența de China pentru pământurile rare
METALE RARE. Neodimul, disprosiul, samariul sau terbiul sunt nume puțin cunoscute, însă fără ele tehnologia modernă ar arăta cu totul altfel. Se regăsesc în magneții puternici folosiți în motoarele mașinilor electrice, turbine eoliene, echipamente medicale, roboți industriali, electronice și sisteme de apărare.
Problema nu este că aceste elemente ar lipsi din scoarța terestră. Ele există și în alte regiuni ale lumii. Adevărata dificultate este separarea și rafinarea lor, un proces complex, scump și cu impact important asupra mediului.
Aici China are un avantaj uriaș. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, China a asigurat circa 60% din extracția mondială a pământurilor rare utilizate pentru magneți în 2024. Dominația devine însă aproape totală la etapa esențială: aproximativ 91% din producția globală rafinată provenea din China. În plus, țara producea circa 94% din magneții permanenți sinterizați, componente fără de care nu funcționează multe motoare de înaltă performanță.
Neodimul este important pentru magneții permanenți din motoare electrice și turbine eoliene. Disprosiul și terbiul ajută acești magneți să își păstreze performanța la temperaturi ridicate, iar samariul este utilizat în magneți speciali, apreciați inclusiv în aplicații aerospațiale și militare.
Miza nu ține doar de telefoane sau mașini electrice. Pământurile rare intră în radare, senzori, sisteme de ghidare, lasere, motoare, submarine și aeronave militare. Într-o lume în care tehnologia și apărarea devin tot mai legate, controlul lanțului de aprovizionare oferă un avantaj strategic imens.
China a demonstrat deja cât de sensibilă este această dependență prin introducerea unor controale și licențe de export pentru anumite pământuri rare și produse asociate. Restricțiile pot întârzia livrările și pot crea blocaje pentru producătorii de automobile, electronice, echipamente energetice sau sisteme de apărare.
Statele Unite, Uniunea Europeană, Japonia și Australia încearcă acum să diversifice aprovizionarea. Se redeschid mine, apar proiecte de separare și rafinare, iar reciclarea magneților din echipamente vechi începe să fie privită ca o viitoare „mină urbană”.
Totuși, independența nu se construiește peste noapte. O mină poate avea nevoie de peste un deceniu pentru a ajunge de la descoperire la producție, iar rafinarea și fabricarea magneților necesită tehnologie, specialiști și investiții de miliarde de euro.
Lupta pentru pământurile rare nu se poartă doar în subteran. Se poartă în fabrici, laboratoare și lanțuri de producție. Iar pentru Occident, miza este clară: să nu mai depindă aproape complet de o singură țară pentru materialele care fac posibilă lumea modernă.
