Orașul unic în lume unde s-a ajuns la „adoptarea” oamenilor cu suferințe mintale în familii
SOCIETATE. Geel, un oraș din nordul Belgiei – un „experiment” de secole care poate schimba perspectiva asupra sănătății psihice conform jurnaliștilor de la Libertatea
Experții din toată lumea și-au pus întrebarea dacă acest „experiment” unic în lume poate rescrie modul în care societatea și medicina tratează bolnavii psihic. Această abordare psihiatrică, ca oamenii cu dizabilități mintale să fie găzduiți în familii, vine dintr-o tradiție veche de 700 de ani a orașului Geel. De la inițialele ritualuri religioase de exorcizare s-a ajuns la conviețuire pe zeci de ani. Belgia a depus recent o cerere pentru ca programul de plasament din Geel să fie recunoscut ca „patrimoniu cultural imaterial” de către UNESCO. Decizia va veni în luna septembrie.
Cu toții fac parte din programul centrului de psihiatrie OPZ din Geel, cunoscut deja la nivel internațional pentru o abordare unică de îngrijire psihiatrică. „Sunt persoane care nu vor putea trăi niciodată independent, dar cărora poți să le faci viața mai bună”, spun reprezentanții centrului psihiatric.
Cunoscut în întreaga țară, locul este asociat cu îngrijirea specială pe care o primesc bolnavii mintal, o viziune care poate să pară utopică chiar și în lumea de azi. Iar geelienii sunt mândri de asta. Orașul lor este locul în care bolile mintale nu sunt văzute cu stigmă, ci înțelese.
Istoria acestei tradiții pornește din secolul al XIII-lea, de la legenda prințesei Dymphna din Irlanda, care a fugit de tatăl ei și s-a refugiat în Geel. Tânăra a fost „decapitată de nebunia tatălui ei”, când i-a refuzat cererea în căsătorie. Drama ei i-a făcut pe localnici să-i dedice o biserică în centrul orașului. A fost construită în secolul al XIV-lea și imediat a început să fie vizitată de pelerini cu boli mintale din toată Europa. Inițial, aceștia erau supuși la ritualuri medievale de rugăciune și exorcizare.
În timp, biserica a devenit neîncăpătoare pentru toți bolnavii care veneau în Geel. Soluția a fost ca fermierii locali să le ofere adăpost și îngrijire pacienților cu boli mintale, iar în schimb, aceștia să ajute în gospodării și la muncile agricole. De aici ia naștere îngrijirea bolnavilor psihic în familii adoptive. Localnicii credeau că ei sunt aleși de Dumnezeu pentru a-i accepta și avea grijă de „cei nebuni”, iar Sf. Dymphna, protectoarea lor.
Religia dispare însă treptat. Un prim pas spre modernitate are loc în 1850, odată cu prima lege belgiană privind psihiatria. Un an mai târziu, fiindcă numărul bolnavilor mintal era mare în Geel, orașul este recunoscut, printr-o reglementare specială, drept „comunitate medicală”. Guvernul belgian vedea Geel ca pe o „colonie” în miezul căreia se afla un spital de sănătate mintală, actualul centru OPZ, a cărui prezență se simte la tot pasul: bicicletele OPZ, indicatoare stradale, clădiri care aparțin centrului, chiar și o cafenea. Astăzi, Geel este un oraș din regiunea Flandra, nordul Belgiei, în care 132 de oameni cu diagnostice mintale severe trăiesc în 100 de familii locale.
sursa libertaea.ro
