Patrimoniul cultural al României – bisericile de lemn
BISERICI. Bisericile de lemn sunt distribuite aproape uniform pe teritoriul României, deși cifrele inițiale pot părea inegale:
- Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș: 650 biserici
- Muntenia, Oltenia și Dobrogea: Aproximativ 500 biserici
- Moldova: 300 biserici
Numărul bisericilor din Moldova poate părea mic, dar include și biserici din Bucovina de Nord, Basarabia, Buceagul și ținutul Herța. Lucrările de documentare ale lui Ion Halippa și episcopul de Hotin din 1920 menționează existența a peste 700 de biserici de lemn, dintre care 185 îndeplineau criteriile pentru a fi incluse în patrimoniul național.
Patrimoniul Mondial UNESCO
Opt biserici de lemn din România fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO din 1999. Acestea sunt situate în:
- Budești Josani
- Desești
- Bârsana
- Poienile Izei
- Ieud
- Șurdești
- Plopiș
- Rogoz
Bisericile de lemn din România formează un grup numeros, unitar și distinct în patrimoniul cultural și istoric al umanității. Acestea reprezintă apogeul unei civilizații a lemnului, caracterizată prin bogăție, varietate și rafinament, manifestată încă de pe vremea daco-geților. Această tradiție artistică și meșteșugărească în lemn este o altă notă a unității românești.
Paradoxal, un edict ostil ortodocșilor din Ardeal a contribuit la bogăția patrimoniului bisericilor de lemn. În 1279, regele Ladislau Cumanul al Ungariei a interzis construirea bisericilor de piatră în rit ortodox pe teritoriul Regatului Maghiar. Astfel, bisericile ortodoxe de zid au început să fie construite în Transilvania abia după 1918.
Aplicația web „România Atractivă” include 53 de biserici de lemn în cadrul celor 12 rute turistice propuse. Printre acestea se află și Biserica de lemn din Bălușeni, județul Botoșani. Construită în jurul anului 1600, biserica a rezistat în timp, chiar și după ce a fost mutată de două ori.
Patrimoniul bisericilor de lemn din România reprezintă o moștenire culturală de o valoare inestimabilă. Aceste edificii nu doar că sunt simboluri ale spiritualității și meșteșugului românesc, dar constituie și un element distinctiv în patrimoniul cultural mondial.
