Peștera Scărișoara – bijuteria ghețarului românesc în pericol de dispariție
TURISM. Încălzirea globală este o problemă imensă care afectează întreaga planetă, dar există un loc în România unde efectele acesteia sunt vizibile cu ochiul liber. Este vorba despre Peștera Scărișoara, care adăpostește cel mai mare ghețar subteran din țară. Numele său provine de la comuna Scărișoara, situată la 16 kilometri distanță.
Inițial, peștera făcea parte din comuna cu același nume, dar în prezent aparține comunei Garda de Sus din județul Albă. Accesul către această minunată peșteră se face printr-o potecă turistică și un traseu de 10 kilometri, oferind o experiență spectaculoasă. Prima mențiune cunoscută despre Peștera Scărișoara datează din 1861, însă momentul exact al descoperirii sale rămâne neclar.
A. Szirtfi a făcut prima mențiune despre peșteră în 1847, iar primele informații științifice au fost oferite de K.F. Peters și A. Schmidl în 1861. În 1927, Emil Racoviță a efectuat cercetări asupra formațiunilor de gheață, iar „Rezervațiile” Ghețarului au fost explorate în detaliu abia în 1947.
Peștera Scărișoara face parte din sistemul de peșteri Ghețar – Ocoale – Dobrești și este situată în călcare la o altitudine de 1.165 de metri. Intrarea în peșteră este impresionantă, făcându-se printr-un aven cu o gură de 60 de metri în diametru, în mijlocul pădurii de pe marginea platoului. Urmează o potecă îngustă săpată în stâncă și câteva scări metalice ancorate în peretele avenului. Avenul are o adâncime de 48 de metri, iar la baza sa se găsește un strat permanent de zăpadă.
Sala Mare este următorul punct de atracție, accesându-se printr-un portal cu o lățime de 24 de metri și o înălțime de 17 metri. Peștera Scărișoara este o minune subterană cu o lungime totală de 700 de metri. În inima sa se află un colossal bloc de gheață cu un volum de 80.000 de metri cubi, prezent acolo de peste 4.000 de ani.
Podeaua Sălii Mari este formată din partea superioară a acestui bloc, având o suprafață de 3.000 de metri pătrați. Pe partea dreaptă a sălii, podeaua coboară abrupt către o zonă cunoscută sub numele de Biserica, unde se formează primele stalagmite de gheață. Această zonă este accesibilă pentru turiști, însă restul peșterii este rezervat cercetării științifice și este împărțit în două sectoare distincte.
Partea dreaptă a intrării găzduiește Rezervația Mică, accesibilă printr-o deschizătură verticală de 15 metri între stâncă și gheață. Pe partea stângă se află Rezervația Mare, accesibilă printr-o deschizătură verticală de 20 de metri, de unde galeria continuă într-o pantă accentuată. Această secțiune este cunoscută sub numele de Galeria Maxim Pop.
Atât în Rezervația Mică, cât și în Rezervația Mare, se găsesc formațiuni stalagmitice alături de gheață. Unele dintre acestea sunt permanente, în timp ce altele se topesc vara și se reconstituie în lunile de iarnă. Peștera Scărișoara este, așadar, o comoară naturală unică în România, care merită explorată și protejată cu grijă.
