Polul Sud se mută în fiecare an: ritualul tijei care urmărește o planetă în mișcare
CURIOZITĂȚI. În prima zi a fiecărui an, la unul dintre cele mai izolate puncte de pe planetă, un gest aparent mărunt capătă o semnificație profundă. Echipa stației Amundsen-Scott South Pole Station iese în frigul tăios al Antarcticii pentru a muta tija care marchează Polul Sud geografic. Nu pentru că punctul s-ar fi deplasat, ci pentru că lumea de sub picioare este, lent, în mișcare.
Stația, administrată de United States Antarctic Program, se află exact la 90° latitudine sudică, în inima continentului Antarctica, la aproximativ 2.835 de metri altitudine. Polul Sud geografic nu este însă un obiect fixabil în piatră. Este un punct matematic: intersecția axei de rotație a Pământului cu suprafața planetei. El rămîne neschimbat. Ceea ce se mișcă este calota groasă de gheață pe care se sprijină totul.
An după an, această masă uriașă de gheață alunecă lent spre Marea Weddell, deplasînd cu aproximativ zece metri pe an clădirile stației și orice marcaj aflat la suprafață față de roca solidă, ascunsă adînc dedesubt. Din acest motiv, la fiecare început de an, poziția exactă a polului trebuie recalculată și marcată din nou.
Ritualul are o rigoare aproape ceremonială. Specialiștii efectuează măsurători precise, stabilesc coordonatele corecte, apoi scot vechea tijă, care ajunge într-o vitrină alături de cele din anii anteriori. O nouă tijă este plantată în punctul exact, iar momentul este marcat printr-o scurtă ceremonie, la care asistă cercetători, tehnicieni și personalul de suport aflat la pol în timpul verii australe.
Această mutare anuală nu are nicio legătură cu polii magnetici, adesea confundați cu cei geografici. Polul Sud magnetic aparține câmpului magnetic al Pământului și se deplasează independent, cu aproximativ 55 de kilometri pe an, într-o direcție nord-nord-vest. Este o altă poveste, dictată de dinamica internă a planetei, nu de mișcarea gheții.
La celălalt capăt al globului, lucrurile stau diferit. Polul Nord geografic se află în mijlocul Oceanului Arctic, pe gheață marină care se rupe, se reface și derivă constant sub influența vînturilor și curenților. Acolo, un marcaj permanent nu ar putea rezista. La Polul Sud, în schimb, ordinea se reinstalează metodic, în fiecare ianuarie.
Sub un soare care nu apune și un frig care taie respirația, oamenii aliniază din nou lumea vizibilă cu cea invizibilă: o tijă înfiptă în gheață, perfect suprapusă peste un punct matematic. Este un gest mic, repetat anual, care spune o poveste mare despre o planetă vie, aflată într-o mișcare continuă, lentă și implacabilă.
