Porsche 914 – sportiva cu două identități și motorul în spatele scaunelor
RETRO AUTO. Născut din colaborarea dintre Volkswagen și Porsche, modelul 914 a adus la sfârșitul anilor ’60 o rețetă atrăgătoare: caroserie joasă, plafon detașabil și motor central. Aspectul său neobișnuit a provocat discuții, însă comportamentul pe șosea îi susținea ambițiile sportive.
Prezentat la Salonul Auto de la Frankfurt din 1969, Porsche 914 trebuia să răspundă nevoilor ambilor constructori. Volkswagen căuta un succesor pentru modelul Karmann Ghia, iar Porsche dorea o sportivă mai accesibilă decât 911. Din această apropiere a rezultat un automobil comercializat în Europa sub numele VW-Porsche, în timp ce pe piața americană era vândut ca Porsche.
Caroseria se îndepărta evident de formele rotunjite ale celebrului 911. Modelul 914 avea linii drepte, o parte frontală joasă, faruri escamotabile și un spate lat, aproape orizontal. Măsura puțin sub patru metri lungime și numai aproximativ 1,23 metri înălțime, proporții care îi ofereau o siluetă compactă și apropiată de asfalt.
Plafonul de tip Targa avea un panou rigid detașabil, care putea fi depozitat în portbagajul posterior. Bara solidă rămasă în spatele scaunelor devenea unul dintre elementele sale vizuale definitorii. În câteva minute, micul automobil închis se transforma într-o mașină potrivită pentru deplasările cu cerul deasupra capului.
Principala particularitate se afla însă sub caroserie. Motorul era montat în spatele celor două scaune, înaintea punții din spate. Această configurație centrală concentra masele între punți și contribuia la agilitatea automobilului în viraje. Totodată, permitea existența a două compartimente pentru bagaje, unul în față și altul în spate, o soluție practică pentru o sportivă atât de mică.
La lansare, versiunea cu patru cilindri utiliza un motor boxer Volkswagen de 1,7 litri, răcit cu aer și alimentat prin injecție, care dezvolta 80 de cai-putere. Accelerația până la 100 km/h dura aproximativ 13 secunde, iar viteza maximă ajungea la 177 km/h. Farmecul său venea din masa redusă, poziția joasă la volan și felul în care putea aborda un drum sinuos.
Pentru cei care doreau mai mult, exista Porsche 914/6. Acesta primea un boxer cu șase cilindri de 2,0 litri, provenit din 911 T, care dezvolta 110 cai-putere. Cu o cutie manuală cu cinci trepte, versiunea putea accelera până la 100 km/h în mai puțin de nouă secunde și depășea 200 km/h. Jantele cu prindere în cinci prezoane constituiau unul dintre indiciile prin care putea fi deosebită de variantele obișnuite.
Habitaclul oferea două locuri și o amenajare sobră, concentrată asupra condusului. Instrumentele rotunde se aflau direct în fața șoferului, volanul avea dimensiuni generoase după standardele actuale, iar schimbătorul era amplasat pe tunelul central. Poziția joasă a scaunelor accentua senzația de mașină sport, în timp ce finisajele simple păstrau legătura cu ideea unui model relativ accesibil.
Cariera familiei 914 s-a încheiat în 1976, însă versiunea cu șase cilindri fusese retrasă încă din 1972. Prețul apropiat de cel al unui 911 îi limita atractivitatea comercială, iar producția sa a rămas la numai aproximativ 3.300 de exemplare.
Porsche 914 a avut o identitate dificil de încadrat: purta amprenta Volkswagen, dar oferea soluții tehnice și plăcerea de a conduce așteptate de la Porsche. Privit astăzi, tocmai acest amestec îi dă personalitate. Cu farurile ridicate, plafonul scos și motorul auzit imediat în spatele scaunelor, 914 rămâne una dintre cele mai originale sportive germane ale epocii sale.
