Povestea bătrânului Sultan de Jad Flamande

POVESTE. Era odată ca niciodată un fermier sărac ce avea o soție și o fiică. Acesta avea și un câine credincios pe nume Sultan, care îmbătrânise și își pierduse toți dinții. Astfel încât nu mai putea să muște, nici să mănânce, nici să se apere.

– Mâine vreau să-l las pe bătrânul Sultan în pădure. Nu mai e de niciun folos.

Soției sale i se făcu milă de credinciosul animal.

– Ne-a slujit mulți ani, a fost atât de credincios, a avut grijă de noi atât de mult timp, în ultimele sale zile ar trebui să avem și noi grijă de el.

– Cee, nu ești prea deșteaptă , femeie. Nu mai are niciun dinte în gură și nu mai sperie niciun hoț. Poate să plece. Ne-a slujit dar a fost hrănit bine pentru asta. Oricum nu am bani și mâncare să irosesc pe acest câine inutil.

Sărmanul câine care stătea întins la soare alături a auzit tot și îi părea rău că mâine avea să fie ultima sa zi în acea curte.

– Ooo, doamne, stăpânul mă crede inutil. Trebuie să fac ceva altfel mâine voi fi pe drumuri. Trebuie să mă sfătuiesc cu prietenul meu lupul.

Astfel încât seara s-a furișat în pădure pentru a se întâlni cu prietenul său lupul și i s-a plâns de soarta care îl așteaptă.

– Aaa, asta e întradevăr trist, dar nu fi supărat. Tot ce trebuie să faci este să dovedești că ești util. M-am gândit eu la ceva.

– Ce, ce?

– Ascultă cu atenție. Mâine dimineață stăpânul tău se va duce împreună cu soția sa sa tragă fânul și își vor lua și copilul cu ei ca să nu rămână singur în casă. Ca de obicei, în timp ce lucrează, îl vor pune pe copil sub un tufiș la umbră. Tot ce trebuie să faci e să stai și tu acolo.

– Și apoi?

– Atunci o să apar eu și o să vezi…

Planul pe care lupul l-a născocit, l-a intrigat și l-a înspăimântat, dar i-a dat curs sperând că îi va salva viața. A doua zi, totul s-a desfășurat conform planului. Fermierul și soția sa lucrau la câmp iar Sultan stătea alături de copilaș, și așa cum a promis, lupul a apărut.

– Iată-te prietene, acum ce vom face?

– Latră!

Lupul a luat copilul, șocându-l pe Sultan și pe părinți. Șocat de fapta prietenului său, Sultan l-a urmat pe lup în pădure. Fermierul și soția sa au văzut totul de la distanță și alergau în urma lui Sultan.

– Stai, unde te duci cu copilul?

Lupul a ajuns la partea întunecată a pădurii și s-a oprit.

– Sultan a ajuns și el acolo și l-a amenințat

– Nu-i vei face rău copilului cât timp eu sunt în viață.

– Nu îi voi face rău copilului; am vrut doar să-i arăt stăpânului tău ce câine bun ești. Acum du copilul înapoi la stăpânul tău care va crede că l-ai salvat și va fi recunoscător;  le vei fi atât de drag încât nu îți va lipsi nimic niciodată.

Lupul a dat copilul înapoi și i-a urat lui Sultan noroc.

– Mulțumesc prietene, tocmai mi-ai salvat viața.

Fermierul și soția sa l-au văzut pe bătrânul Sultan cum aduce copilul înapoi teafăr și nevătămat.

– Ooo, prietenul meu Sultan. Bravo, bravo. Mi-ai salvat copilul și mi-ai arătat ce câine grozav ești.

Fermierul era plin de fericire și l-a îmbrățișat cu dragoste pe bătrânul Sultan.

– Și tu care voiai să-l abandonezi, spuse soția.

– Scuze prietene, o să mănânci pâinea pe gratis câte zile vei mai avea. Dragaă, du-te acasă și prepară-i bătrânului Sultan pâine înmuiată pe care nu trebuie să o muște și dă-i perna de pe patul meu. Vreau să i-o dau ca să stea pe ea.

De atunci bătrânului Sultan îi mergea cât se poate de bine. Curând, lupul l-a vizitat și s-a bucurat că totul a ieșit atât de bine, însă avea o rugăminte pentru bătrânul Sultan.

– După tot ce am făcut pentru tine, merit o răsplată.

– Da, sigur prietene. Sunt gata să-mi împart mâncarea cu tine în fiecare zi.

– Nu, nu, am eu grijă de mâncarea mea. Tot ce trebuie să faci este să închizi un ochi atunci când fur una dintre oile grase ale stăpânului tău.

– Ceee… niciodată, nu îmi pot trăda stăpânul, îmi pare rău, nu pot accepta asta.

Lupul, care credea că nu vorbise serios, s-a strecurat noaptea și a încercat să fure oaia. Însă credinciosul Sultan fiind conștient de pericol, era în alertă și de îndată ce l-a zărit pe lup a început să latre iar fermierul l-a fugărit pe acesta cu un ciomag. Lupul a trebuit să se retragă, însă i-a strigat câinelui:

– Stai să vezi, o să plătești pentru asta.

A doua zi de dimineață lupul l-a trimis pe mistreț să îl cheme pe câine în pădure pentru a regla conturile.

– Ii erai dator lupului și nu ți-ai plătit datoria. Trebuie să vi în pădure și să îi ceri scuze lupului pentru bătaia pe care a primit-o de la stăpânul tău.

Bătrânul Sultan știa că nu fusese chemat pentru a-și cere scuze. Lupul plănuia să îl atace. Bătrânul Sultan nu a găsit pe nimeni care să-i fie alături, doar o pisică cu 3 picioare. Și cum mergeau ei împreună, biata  pisică șchiopăta și își întindea coada în aer de durere.

– Crr… ma dor picioarele.

– Ooo dragă pisică, nu voi uita niciodată ajutorul tău.

Lupul și prietenul său erau deja la locul stabilit, însă atunci când au văzut inamicul venind au crezut că își adusese o sabie cu el pentru că au confundat coada ridicată a pisicii cu o sabie.

– De unde a găsit derbedeul acela bătrân de Sultan o sabie?

– Sunt sigur că o să te răpună, lupule.

– Și e și o pisică. Dar ce face?

Atunci când bietul animal mergea în trei labe, ei credeau că de fiecare dată luau o piatră ca să o arunce in ei.

– Ooo, nu cred că putem să câștigăm, lupule. Mă duc să mă ascund.

– Și eu…

Speriat, mistrețul s-a ascuns în pădure iar lupul a sărit într-un copac. Atunci când au ajuns câinele și pisica s-au întrebat de ce nu era nimeni acolo.

– Nu văd pe nimeni.

Cu toate acestea, mistrețul nu s-a putut ascunde atât de bine iar una dintre urechile sale putea fi văzută. În timp ce pisica se uita atent în jur, mistrețul si-a mișcat urechea. Pisica a crezut că e un șoarece care se mișca acolo, așa că a sărit pe el și l-a mușcat cu putere. Mistrețul înfricoșat a scos un sunet și a fugit țipând:

– Lasă-ma în pace… Vinovatul este în copac.

Surprinși, câinele și pisica s-au uitat în sus și l-au văzut pe lup care a fost rușinat pentru că a fost atât de fricos.

– Ce faci acolo sus prietene?

– Te ascunzi de frică, nu-i așa? spuse pisica.

Lupul a coborât rușinat că a fost un prieten atât de rău și mai rușinat că a fost atât de speriat și temător, însă bătrânul Sultan l-a îmbrățișat, îndepărtându-i teama.

– Stai liniștit, nu-mi voi răni prietenul.

Lupul și-a învățat lecția și s-a împrietenit cu câinele.