Povestea filmului “Răscoala”- 57 de ani de la premiera unei capodopere a cinematografiei românești
FILME ROMÂNEȘTI. “Răscoala” este un film dramatic românesc din 1966 regizat de Mircea Mureșan, ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu cu același nume. În rolurile principale apar actorii: Ilarion Ciobanu, Nicolae Secăreanu, Adriana Nicolescu și Matei Alexandru. Acesta a avut premiera la data de 14 martie 1966.
Regizorul Mircea Mureşan a filmat o scenă foarte îndrăzneaţă pentru epoca respectivă în filmul distins cu „Première Oeuvre“ în cadrul ediţiei din 1966 a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes. Pentru a păstra cadrul intact, cineastul a utilizat un tertip în relaţia cu cei din conducerea cinematografiei româneşti, beneficiind de complicitatea monteuzei.
Puţină lume ştie că Liviu Rebreanu a fost unul dintre primii scriitori care a intuit potenţialul cinematografului şi care s-a implicat chiar activ în destinele celei de-a şaptea arte, la începutul secolului trecut. Considerat „primul scenarist al filmului românesc“, deşi „Vis năprasnic“, pe care-l scrisese în 1912, nu a mai văzut lumina ecranului, Rebreanu este şi unul dintre cei mai ecranizaţi scriitori români. După „Ciuleandra“, film regizat de neamţul Martin Berger şi apărut la 30 octombrie 1930, au urmat „Pădurea spânzuraţilor“ (16 martie 1965, regia Liviu Ciulei), „Răscoala“ (14 martie 1966, regia Mircea Mureşan), „Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii“ (14 aprilie 1980, regia Mircea Mureşan) şi din nou „Ciuleandra“ (19 aprilie 1985, regia Sergiu Nicolaescu).
Singurul cineast care a realizat două pelicule după romanele lui Liviu Rebreanu, Mircea Mureşan, a reuşit chiar să obţină prestigioasa distincţie „Première Oeuvre“, în cadrul ediţiei din 1966 a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, cu „Răscoala“. Regizorul reuşise să-l convingă pe Paul Cornea, directorul Studioului Cinematografic Bucureşti, să-i aprobe, în toamna anului 1963, înscrierea în planul de producţie pe anul următor. Scenariul, scris în colaborare cu Petre Sălcudeanu, a fost predat în martie 1964, sub titlul „1907“, iar filmul a intrat efectiv în producţie la 21 septembrie 1964. „Am convenit cu Petrică să mergem pe titlul ăsta, ca să nu comenteze politrucii din redacţia de scenarii: «Răscoala ţăranilor? Acum, în plină colectivizare?!» Nu glumesc deloc. Avusesem deja o experienţă cu titlul primului meu film. «Purgatoriul 5» a fost considerat «misticism catolic», aşa că a fost schimbat în «Partea ta de vin㻓, şi-a reamintit Mircea Mureşan.
Filmările au avut loc între 28 noiembrie 1964 şi 19 mai 1965, exterioare la Ciocăneşti, Sterianu, Mogoşoaia, Corbeanca şi Corneşti, iar interioarele la Buftea. Una dintre scenele memorabile ale romanului, cea în care ţăranul răsculat Petre Petre o violează pe boieroaica Nadina, a fost transpusă pe peliculă într-un mod extrem de îndrăzneţ şi provocator, rezultând un moment unic în istoria cinematografiei româneşti de dinainte de 1989. Pentru a păstra scena intactă, regizorul Mircea Mureşan a recurs la o adevărată strategie: „După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Paul Cornea a fost eliberat din funcţie, iar în locul lui a fost numit Eugen Mandric. Băiat de comitet. Prin septembrie 1965, când a fost gata filmul, a fost invitat ca să-l vadă şi să dea aprobarea pentru copia standard. I-a plăcut, a felicitat pe toată lumea, dar pe mine m-a chemat în birou: «Mircea, trebuie să scoţi un cadru…» «Ce te-a apucat, ce să scot?!» «La viol, cadrul cu genunchiul» Se referea la un gros-plan, cu Petre care desfăcea genunchii frumoşi, dezveliţi ai Nadinei, vârând între ei genunchiul lui, cu nădragii zdrenţuroşi. «Ce-i cu cadrul ăsta? E foarte expresiv» «Nu! E violent! Degradează personajul Petre…» «Jenică, eşti capiu?! Nu scot un astfel de cadru» «Atunci nu primeşti avizul de copie standard». N-aveam încotro, am refăcut montajul, l-am chemat ca să verifice. Numai că, după ce a plecat, am cerut monteuzei să-l pună la loc. După ce filmul a ieşit pe ecrane, Mandric m-a luat deoparte: «M-ai tras în piept! Dai de băut!»“.
Imediat ce a finalizat „Răscoala“, Adriana Nicolescu, a cărei voce a fost dublată cu cea a actriţei Dana Comnea, a fost distribuită în rolul studentei Nana în coproducţia franco-româno-belgiană „Mamaia“, iar ulterior s-a măritat cu regizorul filmului, francezul José Varela, şi a părăsit ţara. „În momentul în care s-a organizat ediţia din 1966 a festivalului de la Mamaia, unde «Răscoala» a concurat pentru marele premiu, Adrianei i s-a interzis să mai urce pe scenă. A plecat în scurt timp la Paris. Cam pe atunci a văzut filmul nostru şi Nicolae Ceauşescu. De la proiecţionist am aflat că n-a avut decât o singură observaţie, fără alte urmări: «Ciuleandra nu se cântă aşa…»“, şi-a reamintit Mircea Mureşan. În Franţa, Adriana Nicolescu, devenită Adriana Bogdan, a mai apărut doar pe genericele câtorva filme, „Money-Money“ (1969), regizat tot de soţul ei, respectiv „Un soir, un train“ (1968), cu Yves Montand şi Anouk Aimée în rolurile principale, „Belle“ (1973), ambele în regia belgianului André Delvaux, respectiv seria „Aurélien“ (1976-1977), regizată de francezul Michel Favart.
Filmul a fost vizionat de 4.940.649 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
