Povestea zilei – Omul de turtă dulce de Jad Flamande
POVESTE. Odată ca niciodată, o bătrână și soțul ei trăiau într-o casă mică și veche. Nu aveau copii și se simțeau singuri așa că într-o zi bătrâna s-a hotărât să facă un băiat din turtă dulce.
– Dragul meu, voi coace azi un omuleț din turtă dulce.
Pregăti tot ce avea nevoie, apoi făcu aluatul cu atenție, îl întinse și decupă cu grijă din el un om de turtă dulce.
– Aaaa, ce omuleș drăguț de turtă dulce. Ar trebui să-l bag la cuptor.
Bătrâna îl puse în cuptor să se coacă. Așteptă puțin, apoi deschise din nou cuptorul.
– Miroase delicios.
Desenă părul și gura cu glazură. Folosi bombonele pentru ochi și cireșe pentru nasturi. Când fu cu totul gata, omul de turtă dulce sări în picioare. Bătrâna rămăse șocată să-l vadă. Omul de turtă dulce a luat-o la fugă de teamă să nu fie mâncat și sări pe fereastră.
– Staaaai, staaai.
– Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce.
Bătrâna fugi după el dar nu-l putu prinde și omul de turtă dulce fugi și fugi.
– Staaai.
În timp ce alerga, îl văzu o vacă.
– Miroși atât de proaspăt. Tocmai bun de mâncat.
– Am fugit de bătrână și pot să fug și de o vacă grasă ca tine, cu siguranță.
Și vaca se puse pe urmele omulețului, dar omul de turtă dulce alerga mai repede.
– Fugi, fugi cât te țin picioarele, nimeni nu mă prindeă căci sunt omul de turtă dulce.
Vaca fugi după omul de turtă dulce alături de bătrână, dar nu îl putu prinde. Omul de turtă dulce continua să alerge și în curând întâlni o purcică.
– Arăți atât de gustos… vreau să te mănânc numai decât.
– Încearcă purcică murdară. Nu mă vei prinde. Am fugit de bătrână, am fugit de vacă, și pot cu siguranță să fug și de tine. Nimeni nu mă prinde, căci sunt omul de turtă dulce.
Purcica se alătură bătrânei și vacii în urmărirea omului de turtă dulce, dar nu-l putu prinde. Omul de turtă dulce tot alerga. Pe când fugea, o găină îl văzu.
– Oooo, ce masă le voi da de mâncare micuților mei.
Găina fugi după omul de turtă dulce.
– Pari tocmai bun de ciugulit la cină. Te voi lua acasă la micuții mei, omule de turtă dulce.
– Am fugit de bătrână, am fugit de vacă, am fugit de purcică și pot să fug și de pricăjita de tine. Fugi, fugi cât te țin picioarele. Nimeni nu mă prinde căci sunt omul de turtă dulce.
Găina fugi după omul de turtă dulce împreună cu restul grupului dar nu-l putu prinde. Omul de turtă dulce era atât de mândru de sine.
– Ce înceți mai sunt și ăștia.
Tot fugind, încetini când văzu râul. Îi era teamă că se va înmuia în apă. Lângă râu văzu o vulpe care bea apă.
– Ce hrană minunată pentru burta mea azi.
Vulpea fugi după omul de turtă dulce.
– Hei, tu, tinere, am putea fi prieteni, daca vrei și tu, spuse vulpea vicleană.
Era prima oară când omul de turtă dulce auzea așa ceva. Fu foarte mulțumit.
– Bine doamnă vulpe, vreau, dar cu o condiție.
– Sigur că da, omule de turtă dulce.
– Mă poți ajuta să trec râul?
– Da, tinere, de ce nu?!
Omul de turtă dulce se simți ușurat.
-Haide omule de turtă dulce, urcă-te pe spatele meu. Te voi ajuta eu să treci râul.
Omul de turtă dulce se urcă pe spatele ei și imediat ce ajunseră pe partea cealaltă a râului, vicleana vulpe îl rostogoli în aer și își deschise larg gura, haț, și îl înghiți pe loc.
– Îndradevăr, a fost foarte gustos.
Acesta fu sfârșitul omului de turtă dulce.
