Povestea zilei – Șoarecele de la oraș și șoarecele de la țară de Jad Flamande
POVESTE. A fost odată ca niciodată un șoricel care trăia la oraș. El găsi o fotografie cu amicul său de la țară, așa că se hotărî să-i facă o surpriză și să-l viziteze.
– Ahh… locul acesta miroase dezgustător. Miroase a animale murdare de la fermă. Să gasesc mai repede casa prietenului meu. Bună, prietenul meu drag!
– Bună șorielule de la oraș. Ce mai faci?
– Sunt bine, m-am gândit să-ți fac o surpriză…
– Ce surpriză plăcută, bine ai venit la țară dragă prietene. Mă bucur că ai putut să vi tocmai din oraș ca să mă vizitezi.
Prietenii se puseră pe vorbit o vreme.
– Ai avut o călătorie foarte lungă, cu siguranță ești obosit. Mergi să te odihnești. Între timp îți voi pregăti ceva de mâncare.
Șoarecele de la țară se îndreptă către fermă. Șoarecele de la oraș se duse să se spele.
– Trebuie sa aduc niște legume proaspete pentru prietenul meu de la oraș.
Pe când șoarecele de la oraș se spăla, apa se termină.
– Of… e așa de puțină apă. În orașul meu e mult mai bine.
Șoarecele de la oraș ieși enervat din casa.
– Vin-o să mâncăm afară, am pregătit ceva pentru tine.
Șoarecele de la țară îi servi cartofi dulci, sfeclă proaspătă, napi și lapte proaspăt.
– De ce nu iei loc?
Șoarecele de la țară îl servi pe șoarecele de la oraș.
– Voi asta mâncați la țară? Mâncare fadă, pur și simplu nu are gust.
Șoarecele de la țară se strădui mult să-și impresioneze amicul dar nu reuși. După masă, șoarecele de la țară se hotărî să-i arate ferma șoarecelui de la oraș.
– Aaaa, aerul e atât de curat, pot să miros până și parfumul florilor. Ce e chestia asta verde?
– Aceasta este mazărea.
Apoi dădura de o grămadă de bălegar.
– Aaah, miroase îngrozitor. Orașul meu e foarte curat. Sincer, prietene drag, nu îmi place cum trăiești, să știi, sau mâncarea pe care o mănânci. Ești înconjurat de insecte și de multă murdărie. Vin-o la oraș, uită de toate astea.
– Îmi pare rău pentru mâncare, dar nu e nimic în neregulă cu ea. Totul este foarte proaspăt aici.
– Mi-ar plăcea să vi cu mine la oraș pentru câteva zile, să îți arăt cum trăiesc eu. Îți voi da să mănânci brânză, paste, nuci… și multe altele.
– Sună minunat.
– Sunt sigur că vei fi încântat.
Șoarecele de la oraș își făcu bagajul ca să plece acasă. Șoriceii se îmbrățișară și își luară la revedere. Câteva zile mai târziu șoarecele de la țară își pregăti bagajele pentru vizita la oraș.
– Ce clădiri înalte, mașini strălucitoare și ce mâncare delicioasă voi gusta… M-am îndrăgostit de oraș.
În sfârșit ajunse la casa șoarecelui de la oraș.
– Bine ai venit prietene drag. Bine ai venit în casa mea.
Șoarecele de la oraș intră cu șoarecele de la țară în casă. Au stat de vorbă o vreme, în timp ce servitorii casei puneau masa, șoarecele de la oraș mirosi mâncarea și spuse:
– Vin-o prietene, mâncarea e gata, să mergem.
Șoarecele de la țară de abia aștepta să mănânce.
– Ia ce vrei, prietene. Avem brânză, lapte, paste, pâine prăjită, unt de arahide, tort și fructe.
– Multumesc, sunt foarte impresionat de stilul tău de viață. Cred că voi rămâne aici cu tine.
Pe cum se puseră pe mâncat, servitoarea se și întoarse, îi zări și luă un băț ca să-i alunge.
– Animale murdare, plecați, valea de aici.
– Hai, vin-o, să ne ascundem.
Șoarecele de la oraș era foarte rușinat.
– Nu-ți face griji prietene, mâncăm imediat după ce pleacă.
Se hotărâră să meargă la o plimbare până când se elibera masa.
– Vin-o, îți voi arăta un loc unde găsim orice fel de mâncare.
– Cee? Cee-i asta?
– Faimosul supermarket.
Pe drum văzură o pisică care se îndrepta alergând spre ei.
– Grăbește-te, ascunde-te.
– Wow, wow, ce a fost asta? Inima… îmi bate atât de repede.
– O pisică mare și grasă. O să plece imediat, trebuie doar să facem liniște.
După ce pisica plecă, intrară în supermarket. Șoarecele de la țară văzu ceva ce arăta ciudat.
– Ce e asta?
– Ai grijă… e o capcană pentru șoareci.
– Ce e o capcană pentru șoareci?
– Păi… nu știu cum să-ți explic mai exact, dar cum încerci să iei brânza dinăuntru, te blochezi și nu mai poți ieși niciodată.
– Cred că fac un atac de cord. E mult prea mult pentru mine.
– Ei hai… nu exagera atât… doar fii precaut.
– Ei bine, m-am săturat de toată alergătura și săriturile astea. M-am săturat să-mi fie frică. Nu pentru asta am venit eu aici.
– Dar…
– M-am hotărât să mă întorc acasă. Acolo e atât de liniștit totul.
– Îmi pare foarte rău pentru toate astea.
– Prefer să mănânc legume proaspete din grădina mea decât mâncare pretențioasă și să-mi fie frică tot timpul. E mai bine să trăiești simplu decât să alergi după o viață îmbelșugată.
Așadar, șoricelul de la țară se întoarse acasă și rămase acolo pentru tot restul vieții.
