Prescripția datoriilor în România: când nu mai poți fi obligat să plătești

FINANCIAR. În România, legislația oferă protecție datornicilor prin stabilirea unor termene de prescripție pentru datoriile acumulate atât la bănci, cât și la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Prescripția se referă la perioada după care creditorul își pierde dreptul legal de a solicita executarea silită a sumei restante, ceea ce înseamnă că datornicul nu mai poate fi forțat legal să plătească.

Termenele de prescripție

Conform legislației în vigoare, termenele de prescripție variază în funcție de tipul datoriei. Datoriile fiscale către ANAF se prescriu în cinci ani, potrivit articolului 130, alineatul (1) din Codul de Procedură Fiscală. Această perioadă inițiază cursul de prescripție pe 1 ianuarie al anului următor în care a apărut datoria. De exemplu, o datorie acumulată în 2022 va trebui plătită până pe 1 ianuarie 2028, dată la care dreptul de executare silită va expira. Aceeași regulă se aplică și pentru amenzile contravenționale.

În contrast, datoriile către bănci sau alți creditori privați se prescriu în termen de trei ani. Conform articolului 705 din Codul de Procedură Civilă, acest termen începe de la data scadenței obligației de plată. De exemplu, dacă un debitor a efectuat ultima plată pe 20 iunie 2022, dreptul băncii de a solicita executarea silită se va încheia pe 20 iunie 2025, dacă nu este inițiată o acțiune de recuperare a datoriei în acest interval.

Suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție

Există situații în care termenul de prescripție poate fi suspendat sau întrerupt. Aceste cazuri includ:

Recunoașterea datoriei: Dacă debitorul recunoaște o datorie printr-o plată parțială sau prin negocierea noilor termeni cu creditorul, termenul de prescripție poate fi suspendat.

Acțiune legală: Dacă creditorul inițiază o acțiune legală pentru recuperarea datoriei înainte de expirarea termenului de prescripție, aceasta întrerupe cursul termenei de prescripție și poate relua de la zero.

Aceste prevederi sunt esențiale pentru a asigura un echilibru între drepturile creditorilor și cele ale debitorilor, oferind, pe de o parte, un cadru clar pentru recuperarea datoriilor, și, pe de altă parte, o protecție necesară pentru cei care se confruntă cu dificultăți financiare.

În concluzie, cunoașterea termenelor de prescripție și a condițiilor în care acestea pot fi suspendate sau întrerupte este esențială pentru orice debitor care face față datoriilor, asigurând o gestionare corectă a obligațiilor financiare.