Președintele Klaus Iohannis numeste procurori în funcții cheie la DNA și Parchetul General, ignorând avizele negative

POLITICĂ. Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat joi, 11 ianuarie 2024, decretele pentru numirea a doi procurori în funcții de conducere la Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ). Aceste numiri au generat controverse, deoarece ambii procurori au primit avize negative din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Prin decret, doamna Moraru-Iorga Mihaiela a fost numită în funcția de procuror-șef al Secției de combatere a corupției din cadrul DNA, pe o perioadă de 3 ani. În același timp, domnul Popa Remus-Iulian a fost numit procuror-șef al Secției de urmărire penală din cadrul PÎCCJ, pentru o perioadă similară.
Procedura de numire a acestor procurori în funcții-cheie a fost împovărată de controversă încă de la început. Ministrul Justiției, Alina Gorghiu, a propus aceste numiri președintelui Klaus Iohannis, chiar în condițiile în care ambele propuneri au fost însoțite de avize negative din partea CSM. Cu toate acestea, ministrul justiției a decis să continue procesul de numire, susținând că procurorii în cauză, Moraru-Iorga Mihaiela și Popa Remus-Iulian, dețin calitățile necesare pentru a conduce aceste secții importante din sistemul judiciar.
Ambii procurori au fost supuși unui nou interviu la sediul Ministerului Justiției, iar după analiza întregii proceduri de selecție, ministrul justiției a decis să transmită propunerile către Președintele României, conform unui comunicat de presă al Ministerului Justiției.
În apărarea deciziei, comunicatul menționează că procurorul Moraru-Iorga Mihaiela are o „solidă experiență profesională” și este specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, aducând contribuții semnificative la Direcția Națională Anticorupție. De asemenea, proiectul său de management este considerat compatibil cu viziunea de dezvoltare a DNA.
În ceea ce privește procurorul Popa Remus-Iulian, comunicatul evidențiază că acesta are o „experiență multilaterală și recunoscută în mediul profesional” și îmbină pregătirea profesională cu cunoștințele de management judiciar.
Cu toate acestea, decizia de a numi acești procurori în funcții de conducere, ignorând avizele negative ale CSM, ridică întrebări cu privire la respectarea procedurilor legale și independența sistemului judiciar. Acest act ar putea alimenta dezbateri ample în mediul juridic și politic din România.




