Probabil cel mai stupid sport din lume: să stai în vârful unui stâlp ore sau chiar zile întregi

CURIOZITĂȚI. Se spune că sportul este bun pentru sănătate, însă o competiție tradițională din Olanda pune serios la încercare această afirmație. „Paalzitten”, tradus simplu prin „statul pe stâlp”, presupune ca participanții să rămână așezați pe o platformă minusculă cât mai mult timp. Nu trebuie să alerge, să sară sau să înscrie vreun punct. Trebuie doar să reziste amorțelii, vremii și unei plictiseli greu de imaginat.

Regula de bază este atât de simplă încât pare desprinsă dintr-o glumă: concurenții se așază fiecare pe propriul stâlp, iar cel care rămâne acolo cel mai mult timp câștigă. Cine coboară, cade sau nu revine la timp după o pauză permisă este eliminat.

În forma tradițională olandeză, stâlpii sunt amplasați de multe ori în apă, astfel încât o eventuală cădere să nu se termine direct pe un teren dur. Concurenții stau pe o suprafață mică, uneori prevăzută cu un scaun rudimentar, un suport pentru picioare sau o umbrelă.

În rest, nu se întâmplă aproape nimic. Participanții stau, vorbesc între ei, privesc publicul, încearcă să doarmă câteva minute și așteaptă ca adversarii să renunțe. Tocmai absența acțiunii reprezintă dificultatea competiției.

După câteva ore apar durerile de spate, amorțeala picioarelor și nevoia permanentă de a-ți schimba poziția. După o zi întreagă, oboseala și lipsa somnului pot deveni mai greu de suportat decât disconfortul fizic. Ploaia, frigul, vântul și căldura completează provocarea.

Originea exactă a obiceiului nu este foarte clară. Competițiile moderne au devenit cunoscute în mai multe comunități olandeze, unde erau organizate în timpul sărbătorilor locale. Paalzitten pare să fi apărut ca o distracție comunitară și ca o încercare absurdă de a vedea cine poate rezista mai mult fără să facă aproape nimic.

Primele campionate devenite celebre s-au desfășurat la începutul anilor ’70 în localitatea Roelofarendsveen, din provincia Olanda de Sud. Interesul publicului a crescut atât de mult încât, în 1972, drumurile din zonă ar fi fost blocate de numărul mare al spectatorilor veniți să urmărească oamenii care… stăteau pe stâlpi.

În același an, Hannes de Jong a stabilit un record impresionant pentru versiunea olandeză a competiției: 92 de ore și jumătate petrecute pe stâlp. Performanța înseamnă aproape patru zile de stat într-un spațiu minuscul, cu foarte puțin somn și fără posibilitatea unei deplasări normale.

Regulile au fost diferite de la o ediție la alta. În unele competiții, participanților nu li se permitea să părăsească stâlpul nici pentru a merge la toaletă. Organizatorii improvizau perdele pentru intimitate, iar nevoile fiziologice erau rezolvate cu ajutorul unor găleți sau recipiente atașate în apropierea platformei.

Versiunile moderne pot permite pauze scurte. La o competiție organizată în 2022, participanții puteau coborî cel mult zece minute într-un interval de două ore, iar timpul petrecut în afara stâlpului era scăzut din rezultatul final. Chiar și în aceste condiții, unii concurenți preferau să nu coboare deloc, de teamă să nu piardă avantajul acumulat.

Mâncarea și băutura sunt aduse direct la stâlp. Somnul este redus la perioade foarte scurte, deoarece un concurent care adoarme profund riscă să-și piardă echilibrul și să cadă în apă. Din acest motiv, organizatorii mențin personal de supraveghere în apropiere.

Recordurile raportate pentru alte versiuni ale statului pe stâlp sunt mult mai lungi, dar nu pot fi comparate direct cu performanța olandeză din 1972. Unele concursuri ulterioare au utilizat platforme diferite și au permis pauze regulate, motiv pentru care participanții au reușit să reziste săptămâni sau chiar luni.

Deși pare greu de crezut, sportul a supraviețuit. În 2022, la 50 de ani după campionatul care a blocat drumurile din Roelofarendsveen, competiția a fost reluată. Șase persoane au urcat pe stâlpi pentru o întrecere programată să dureze 78 de ore, înfruntând ploaia, vântul și lipsa somnului.

Paalzitten se practică și în alte comunități olandeze, uneori după reguli proprii. În localitatea Lambertschaag, de exemplu, tradiția a fost păstrată timp de aproximativ o jumătate de secol, iar concurenții încearcă să depășească recordurile stabilite la edițiile precedente.

Competiția a ajuns și în cinematografie. Filmul „Sportman van de Eeuw”, lansat în 2006, urmărește povestea lui Taeke, un bărbat obsedat de statul pe stâlp și de încercarea de a depăși un record de 250 de zile. Pasiunea sa absurdă ajunge să-i influențeze întreaga existență și relația cu femeia pe care o iubește.

Paalzitten nu solicită viteza unui sprinter, forța unui halterofil sau precizia unui fotbalist. El testează răbdarea, rezistența la disconfort și capacitatea de a suporta monotonia. Din exterior pare probabil unul dintre cele mai stupide sporturi inventate vreodată. Pentru cei care urcă pe stâlp, însă, devine o confruntare cât se poate de serioasă cu propriul corp și propria minte.