Procura și împuternicirea în România: diferențe și importanța lor în birocrație

LEGISLAȚIE. Birocrația excesivă este o problemă cu care se confruntă România, iar în procesele ce implică mai multe persoane, se ajunge adesea la necesitatea obținerii unei procuri sau împuterniciri pentru a asigura eficiența procesului. Acest articol clarifică diferența dintre cele două concepte și evidențiază importanța lor în contextul birocrației din România.

Procura: Conform definiției de pe avocat-bucuresti.info, procura este un document care atestă împuternicirea conferită de o persoană (reprezentant) uneia sau mai multor persoane (reprezentați) pentru a încheia acte juridice în numele și pe contul reprezentantului. Un aspect crucial este faptul că reprezentantul nu dobândește niciun drept asupra bunurilor pe care le administrează prin procură sau pe care trebuie să le transmită unui terț în baza procurii. De asemenea, dacă există mai mulți reprezentați, procură trebuie să specifice modul în care aceștia acționează: în comun sau individual.

Procura este un instrument puternic, care oferă reprezentantului puteri extinse de a acționa în numele reprezentatului și poate fi aplicată într-o varietate de contexte, de la încheierea de contracte la administrarea bunurilor.

Împuternicirea: În schimb, împuternicirea poate fi mai specifică și mai limitată. Prin intermediul ei, se oferă dreptul de a acționa în numele unei persoane într-un context particular. De exemplu, o împuternicire poate fi acordată pentru a încheia un contract anume, fără a oferi alte puteri sau autorități.

Când vine vorba de obținerea acestor documente, se recomandă programarea online la un cabinet notarial pentru a economisi timp și a simplifica procesul. De obicei, documentele necesare pentru a obține o procură sau o împuternicire includ actele de identitate ale părților implicate. În cazul împuternicirii, documentele necesare sunt adesea mai puține decât în cazul procurii, deseori fiind suficiente actele de identitate ale părților implicate.

Astfel, diferența dintre procura și împuternicire constă în gradul de extindere al puterilor conferite și în specificitatea acțiunilor pe care le acoperă. Procura oferă puteri mai ample și se aplică în contexte mai variate, în timp ce împuternicirea este mai specifică și limitată la anumite acțiuni. Ambele instrumente sunt utile în depășirea obstacolelor birocratice din România și în eficientizarea proceselor care implică mai multe părți.