Profesorii neputincioși: soluții pentru problema elevilor dificili. A cui e vina și ce ar trebui să facă părinții?

SOLUȚII. Incidentul recent de la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” Târgu Mureș, al unui elev de clasa a VIII-a care a agresat verbal și fizic o profesoară, inclusiv în prezența mamei, participând și aceasta cu o amenințare, a stârnit o dezbatere intensă în rândul profesorilor.

Pe fundalul unei situații care ridică semne de întrebare cu privire la respectul și autoritatea din școli, mai mulți educatori și profesori și-au exprimat nemulțumirea și îngrijorarea prin intermediul rețelelor sociale.

Într-o postare pe Facebook, un profesor a adus în discuție problema comportamentului și educației copiilor în contextul actual. Acesta a subliniat că, dacă în trecut se discuta despre incapacitatea profesorilor de a se impune din cauza pregătirii insuficiente sau a lipsei de interes, acum se poate vorbi și despre responsabilitatea părinților în educația copiilor.
Profesorul remarcă că, în cazul unui copil care se manifestă ca un delincvent la școală, dacă are doi părinți acasă și aceștia nu reușesc să îi impună disciplina, profesorul nu are prea multe opțiuni în ceea ce privește sancțiunile. El adaugă că nu timpurile sau circumstanțele sunt de vină pentru aceste comportamente, ci părinții care au pierdut controlul asupra copiilor lor și au contribuit la formarea delincventului de mâine.

O altă postare evidențiază un episod în care un elev filmează în timpul orelor și refuză să își închidă telefonul, cu o atitudine sfidătoare față de profesor. Profesorul menționează că elevii au ajuns la un grad de nesimțire și tupeu maxim, iar incidența acestor comportamente a atins cote alarmante în școli: „Un elev şi-a deschis telefonul și a început să filmeze în oră, părerea mea e că făcea live pe Tik tok. I-am cerut să închidă și să îmi dea telefonul. Intenţia mea era să îl pun pe catedră pentru a putea să îmi continui ora. Elevul în cauză și colegii au sărit cu gura că nu am voia să le iau lucrurile personale, o fată aproape că țipa că de ce ating elevul că nu am voie să pun mâna pe el, în condiţiile în care nu am atins copilul nici măcar cu un deget. M-am întors spre domnişoara respectivă și am atenţionat-o cu calm să îşi coboare tonul vocii și să fie mai atentă ce afirmaţii face și să nu distorsioneze faptele pentru că vorbele neadevărate, indiferent de natura lor, pot afecta un om. Ştiţi ce mi-a răspuns? „Știi că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei pentru că toţi vom spune că l-aţi atins”. Nu te puteai înţelege cu ei, parcă erau „posedaţi”. E o clasă cu probleme dar niciodată nu au făcut aşa. Am ieşit din clasă ca să nu îmi pocnească ceva la cap, mă mir că nu am făcut vreun AVC până acum. Bine că era spre sfârşitul orei. Nu am fost om toată ziua. Vorbim de clasa a VII-a, scoală de cartier. Probleme au mai fost la această clasă, nu doar la ora mea ci și la alți profesori sau în pauze, părinţii chemaţi la şcoală dar depăşiţi de situaţie. Ridicau din umeri și spuneau „nici eu nu mai știu ce să fac cu el” sau „aşa face și acasă”.”

De asemenea, sunt aduse în discuție și experiențe personale, unde alți profesori împărtășesc situații în care au fost nevoiți să părăsească clasa din cauza comportamentului inacceptabil al elevilor.

Unul dintre comentarii subliniază problema din Coreea de Sud, unde profesorii au organizat greve din cauza terorii pe care o resimt din partea elevilor și părinților, cazuri de sinucideri fiind înregistrate în rândul cadrelor didactice.

Pe lângă criticile aduse părinților pentru lipsa de implicare și educare a copiilor, se evidențiază și nevoia de respect și colaborare între școală și familie în educația copiilor. Este subliniat faptul că respectul se învață acasă și că părinții au responsabilitatea de a-și educa copiii într-un mod corect și respectuos.

Profesorii își exprimă tot mai mult nevoia de susținere și înțelegere din partea societății și a autorităților pentru a aborda aceste probleme grave care afectează mediul educațional și care pot avea consecințe serioase asupra viitorului societății.

Educația copiilor începe acasă și implicarea părinților este crucială pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă și respectuoasă a acestora. În lumina incidentului recent și a preocupărilor exprimate de profesori, este important ca părinții să-și asume responsabilitatea pentru modul în care își cresc copiii și să adopte câteva practici educaționale esențiale.

Părinții trebuie să fie modele de comportament respectuos și empatic pentru copiii lor. Ei sunt primii mentori și influențe majore în viața copiilor, iar comportamentul și atitudinile lor vor fi adesea imitate de aceștia. Prin urmare, este esențial ca părinții să-și monitorizeze propriile lor acțiuni și să demonstreze respect față de ceilalți, inclusiv față de cadrele didactice.
Părinții ar trebui să creeze un mediu de comunicare deschis și empatic cu copiii lor, în care aceștia să se simtă confortabil să își exprime sentimentele, grijile și întrebările. Ascultarea activă și înțelegerea perspectivelor copiilor sunt aspecte esențiale ale unei comunicări sănătoase în familie.
În cadrul educației, este important ca părinții să stabilească limite clare și să aplice consecințe adecvate atunci când acestea sunt încălcate. Copiii trebuie să înțeleagă că acțiunile lor au consecințe și că există anumite comportamente care nu sunt acceptabile. Totodată, este important ca regulile să fie stabilite în mod just și să fie aplicate în mod coerent.
Părinții ar trebui să încurajeze și să promoveze respectul față de ceilalți și empatia față de diferite perspective și experiențe. Aceste valori fundamentale sunt esențiale pentru conviețuirea armonioasă în societate și pentru construirea relațiilor sănătoase.
Părinții ar trebui să fie implicați activ în educația copiilor lor, să urmărească progresul lor școlar și să stabilească parteneriate cu cadrele didactice pentru a asigura un mediu de învățare pozitiv și stimulativ.
În final, este important ca părinții să își amintească că educația este un proces continuu și că implicarea lor în viața copiilor lor este esențială pentru dezvoltarea lor pe termen lung.

Cadrele didactice au responsabilitatea de a crea un mediu educațional sigur și propice în școală. Formarea și sprijinul pentru gestionarea comportamentului dificil al elevilor, promovarea parteneriatului cu părinții și intervenția timpurie în cazurile problematice sunt aspecte esențiale ale rolului lor în asigurarea unui mediu educațional pozitiv.

Legislația joacă un rol crucial în promovarea unei educații respectuoase și sigure în școli. Adoptarea unor legi și politici clare pentru prevenirea violenței în școli, promovarea respectului și empatiei în curriculumul școlar și alocarea de resurse pentru programe de intervenție timpurie sunt măsuri esențiale pentru asigurarea unui mediu educațional sigur și respectuos.
Promovarea unei educații respectuoase și sigure necesită o colaborare strânsă între părinți, cadre didactice și legislatori. Prin implicarea și cooperarea tuturor părților implicate, putem crea un mediu educațional pozitiv în care fiecare copil să se simtă în siguranță, respectat și încurajat să-și atingă potențialul maxim.