Puterea cuvintelor: dacă poți sădi îndoială în mintea unui om, poți sădi și încrede
LIFE. Câteva cuvinte spuse la momentul potrivit pot schimba surprinzător de mult starea unui om. Dacă o simplă întrebare poate provoca nesiguranță sau îndoială, același mecanism poate fi folosit într-o direcție mult mai frumoasă: pentru a oferi încredere, curaj și sentimentul că cineva ne vede și ne apreciază.
Mintea omului are tendința firească de a căuta explicații și răspunsuri atunci când primește o informație incompletă sau o întrebare neașteptată. Este suficient ca cineva să ne întrebe dacă suntem siguri că nu am greșit undeva și, chiar dacă până atunci nu aveam niciun motiv de îngrijorare, vom începe probabil să ne analizăm acțiunile și să căutăm eventuala greșeală. Tocmai această reacție, folosită deseori pentru a crea nesiguranță, poate funcționa însă la fel de bine și în sens pozitiv.
În loc să-i sugerăm unui om că poate a făcut ceva greșit, îl putem determina să-și amintească lucrurile pe care le-a făcut bine. Unui om descurajat îi putem aminti câte situații dificile a depășit până acum, iar celui care începe să se îndoiască de propriile capacități îi putem atrage atenția asupra drumului pe care l-a parcurs. Nu este nevoie de discursuri spectaculoase sau de laude exagerate. O întrebare sinceră, pusă la momentul potrivit, poate declanșa singură procesul prin care omul începe să caute în propria memorie argumentele de care avea nevoie.
Același lucru se întâmplă și atunci când aprecierea vine pe neașteptate. Un om care muncește mult poate ajunge să creadă că eforturile sale nu sunt observate, mai ales atunci când nimeni nu îi spune contrariul. O remarcă simplă prin care îi arătăm că vedem implicarea lui poate avea un efect mult mai puternic decât ne imaginăm. Pentru cel care o rostește poate fi doar o propoziție, dar pentru cel care o primește poate deveni confirmarea că munca sa contează și că nu trece neobservată.
Efectul este și mai puternic atunci când aprecierea este exprimată în fața altor oameni. Într-un grup, atenția poate fi îndreptată foarte ușor asupra unei persoane printr-o simplă remarcă. Putem folosi acel moment pentru a o pune într-o situație inconfortabilă sau, dimpotrivă, pentru a spune ceva bun și adevărat despre ea. Să amintești în fața celorlalți că un om te-a ajutat atunci când ai avut nevoie, că te poți baza pe el sau că apreciezi ceva la caracterul său înseamnă să-i oferi câteva secunde în care să se simtă văzut, respectat și valoros.
Problema este că ne-am obișnuit să observăm foarte repede greșelile și mult mai greu lucrurile bune. Spunem imediat când ceva nu ne convine, dar considerăm adesea că aprecierea se subînțelege. Numai că oamenii nu pot trăi din lucruri care „se subînțeleg”. Uneori au nevoie să audă că au făcut bine, că sunt importanți pentru cineva sau că există un om care are încredere în ei.
Nu știm niciodată în totalitate ce se întâmplă în viața celui de lângă noi. Omul care pare sigur pe el poate traversa o perioadă în care se îndoiește de fiecare decizie, iar cel care zâmbește poate avea exact în ziua respectivă nevoie de un motiv pentru a continua. Din acest motiv, câteva cuvinte sincere pot ajunge uneori într-un loc despre care nici măcar nu știam că doare.
Dacă mintea poate fi făcută prin câteva cuvinte să caute greșeli, motive de teamă și îndoieli, atunci poate fi îndreptată la fel de ușor spre lucrurile bune. Putem determina un om să-și amintească ce a reușit, cât a evoluat, câte obstacole a depășit și cât de important este pentru cei din jur.
Cuvintele nu costă nimic, dar pot rămâne mult timp în mintea celui care le primește. Iar dacă tot avem puterea de a planta ceva acolo, merită să alegem să plantăm încredere.
