Radarul NASA surprinde cum se scufundă Ciudad de Mexico. Unele zone pierd peste doi centimetri de teren în fiecare lună
CURIOZITĂȚI. Ciudad de Mexico, una dintre cele mai mari metropole ale lumii, continuă să se scufunde, iar noul satelit radar NISAR, o misiune comună NASA–ISRO, a surprins fenomenul cu o precizie fără precedent.
Datele publicate de Jet Propulsion Laboratory al NASA arată că anumite zone ale metropolei s-au afundat cu mai mult de doi centimetri pe lună, în intervalul 25 octombrie 2025 – 17 ianuarie 2026. Măsurătorile au fost făcute în timpul sezonului uscat și confirmă o problemă cunoscută de mai bine de un secol: solul de sub capitala Mexicului cedează lent, dar constant.
Orașul, în care locuiesc aproximativ 20 de milioane de oameni în zona metropolitană, este construit pe sedimentele moi ale unui fost lac. Pomparea intensă a apei subterane, împreună cu greutatea imensă a clădirilor și infrastructurii, comprimă straturile de argilă de sub oraș.
Procesul se numește subsidență. Odată ce apa este extrasă, porii sedimentelor se închid, iar terenul își pierde volumul. Problema este că acest proces este, în mare măsură, ireversibil: chiar dacă rezervele de apă subterană ar fi reîncărcate, solul compactat nu mai revine ușor la forma inițială.
Fenomenul a fost documentat pentru prima dată în 1925. În anii ’90 și 2000, anumite zone ale orașului se scufundau cu aproximativ 35 de centimetri pe an, iar efectele se văd deja în viața de zi cu zi: drumuri deformate, conducte de apă avariate, clădiri afectate și probleme pentru rețeaua de metrou.
Un simbol al fenomenului este monumentul Îngerul Independenței, de pe Paseo de la Reforma. Construit în 1910, monumentul era inițial la nivelul străzii. De-a lungul timpului, au fost adăugate 14 trepte la baza sa, pe măsură ce terenul din jur s-a afundat.
Noul satelit NISAR poate observa aceste modificări fără să fie împiedicat de nori, de întuneric sau de vegetație. Radarul său în bandă L, cu lungime de undă de 24 de centimetri, poate urmări mișcări extrem de fine ale suprafeței terestre. Misiunea folosește și un radar în bandă S, iar combinația celor două sisteme permite măsurători mai precise în zone urbane complexe.
NISAR trece peste aceeași zonă de două ori la fiecare 12 zile și compară în timp semnalele reflectate de la sol. Astfel, oamenii de știință pot observa modificări de nivel de ordinul milimetrilor și pot identifica zonele care devin vulnerabile înainte ca avariile să fie vizibile la suprafață.
Harta NASA arată în albastru închis regiunile care se afundă cel mai repede. Aeroportul Internațional Benito Juárez se află aproape de centrul imaginii, iar lacul Nabor Carrillo poate fi observat spre nord-est. NASA precizează că zonele roșii și galbene din harta preliminară pot reprezenta zgomot rezidual, care ar trebui să fie redus pe măsură ce satelitul va aduna mai multe date.
Miza depășește însă granițele Mexicului. NISAR a fost construit tocmai pentru a ajuta orașele și autoritățile să urmărească riscuri greu de văzut cu ochiul liber: terenuri care se scufundă, alunecări de teren, deformări produse de cutremure, deplasarea ghețarilor sau schimbările din zonele agricole.
Pentru Ciudad de Mexico, satelitul nu rezolvă problema apei subterane. Dar oferă ceva esențial: o hartă exactă a unei crize care se desfășoară sub picioarele a milioane de oameni.
