Ruxandra,fiica domnitorului Vasile Lupu. Frumusețe dar și nefericire în Istoria Moldovei
ISTORIE. În paginile zbuciumate ale istoriei Moldovei, numele Ruxandrei Lupu strălucește ca un simbol al frumuseții, dar și al nefericirii. Născută în anul 1632 la Iași, Ruxandra era fiica domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, și a primei sale soții, doamna Tudosca. Crescută cu grijă până la vârsta de 13 ani de către a doua soție a tatălui său, Ecaterina Circaziana, Ruxandra era recunoscută pentru frumusețea și inteligența ei.
De mică, Ruxandra a fost dorită de numeroși pretendenți, dar tatăl ei visa să o mărite cu un rege sau împărat. La doar 9 ani, era logodită cu un diplomat venețian, însă această logodnă nu s-a concretizat. Destinul ei a luat o întorsătură neașteptată când, la vârsta de 13 ani, a fost trimisă la Constantinopol drept zălog otoman, o măsură luată de Vasile Lupu pentru a asigura loialitatea față de Imperiul Otoman.
Timp de trei ani, Ruxandra a trăit sub supravegherea sultanei Kiosem, unde a primit o educație aleasă. În 1649, după ce Vasile Lupu a plătit o răscumpărare și a promis loialitate otomanilor, Ruxandra s-a întors în Moldova. Tatăl său încă spera să o mărite cu un partener demn de înălțimea ei.
Intenția domnitorului era ca Ruxandra să se căsătorească cu Sigismund, fiul lui Gheorghe Rakoczy I, principele Transilvaniei, dar această uniune a fost împiedicată de cererile repetate ale otomanilor pentru un zălog mai mare. În cele din urmă, Ruxandra a fost căsătorită cu prințul cazac Timuș Hmelnițki, după ce acesta a atacat Moldova și a amenințat să o ia cu „o sută de mii de nuntași”.
Nunta a avut loc în 1652, iar Ruxandra a plecat în teritoriul cazacilor alături de Timuș. Însă fericirea lor a fost de scurtă durată. La doar un an de la căsătorie, Timuș a fost ucis într-o luptă, lăsând-o pe Ruxandra văduvă și cu doi gemeni în brațe.
După moartea soțului, Ruxandra s-a retras la moșia Deleni, unde a trăit o perioadă de singurătate și melancolie. Deși multe propuneri de căsătorie au venit către ea, Ruxandra a rămas neclintită în hotărârea de a nu se mai căsători. Se spune că a fost cerută în căsătorie chiar și de nepotul lui Mihai Viteazul, însă a refuzat toate propunerile.
În 1686, Ruxandra s-a refugiat în Cetatea Neamțului pentru a scăpa de năvălitorii poloni. Tragicul ei sfârșit a venit în 1687, când cetatea a fost atacată și jefuită de un grup de năvălitori. Ruxandra a fost decapitată, iar această scenă brutală a fost relatată de cronicarii vremii.
Chipul ei a rămas imortalizat în tablourile votive ale bisericilor din Moldova, alături de ceilalți membri ai familiei Lupu. Cu toate că frumusețea ei a fost legendară, viața Ruxandrei Lupu a fost marcată de suferință și tragedie, aducând mai mult necazuri decât bucurii atât ei, cât și familiei sale.
