Să nu stingi lumina când e supărare în casă

LOVE. Să nu stingi lumina când e încă supărare în casă! E semnul că ai abandonat. E gestul acela tăcut, dar mai dureros decât o mie de cuvinte grele. Pentru că atunci când cineva stinge lumina înainte să stingă supărarea, e ca și cum ar spune: „nu-mi mai pasă, lasă-mă în întuneric cu durerea mea.”

Într-o casă unde există iubire, chiar și certurile trebuie să fie purtate cu grijă. Nu cu uși trântite. Nu cu ochii dați peste cap și ochii în ecranul telefonului în loc de inimă. Nu cu plecări teatrale și tăceri apăsătoare. Iubirea nu înseamnă doar flori și mângâieri, ci și capacitatea de a rămâne atunci când ai vrea să fugi.

Stinge supărarea cu voce calmă, chiar dacă tremuri pe dinăuntru. Cu o privire care nu acuză, ci caută. Cu o atingere care spune „nu vreau să câștig, vreau să nu te pierd.” Cu o liniște care nu tace a reproș, ci a înțelegere.

E ușor să stingi lumina și să te bagi în pat cu spatele. Dar e greu să te întorci și să zici: „hai să nu lăsăm noaptea să ne mărească distanța.” Și tocmai acolo se vede forța iubirii – în momentele în care alegi să nu te aperi, ci să te deschizi. Să nu arunci vina, ci să întinzi mâna. Să nu stingi becul, ci să aprinzi o scânteie de speranță.

Pentru că supărările lăsate nerezolvate peste noapte nu dispar. Se infiltrează în pereți, în respirații, în tăcerile de a doua zi. Și, în timp, devin obicei. Așa mor relațiile: nu în certuri, ci în lipsa împăcării. În camere întunecate, cu două inimi care bat în ritm diferit sub același acoperiș.

Așa că, data viitoare când te cerți cu omul tău, nu stinge lumina. Las-o să ardă, ca un semn că încă îți pasă. Nu merge supărat la culcare. Și dacă tot trebuie să stingi ceva… stinge orgoliul, mânia, cuvintele aruncate aiurea. Apoi, când liniștea se așterne și pacea revine între voi ca un semn că iubirea încă mai există, stinge și lumina. Dar nu înainte să știe că mâine dimineață, tot TU vei fi acolo. Cu același suflet. Cu aceeași dragoste. Cu acea promisiune tăcută. Merită luptat pentru iubirea voastră , chiar și atunci când doare.